Marie Laurencin, pictoriță și sculptoriță franceză

Marie Laurencin, (31 octombrie 1883, Paris – 8 iunie 1956, Paris), a fost o pictoriță și sculptoriță franceză, o prezență distinctă în arta începutului de secol XX și una dintre puținele femei asociate cercului cubist parizian.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Marie_Laurencin#/media/Fișier:Marie_Laurencin,_c.1912,_Paris.jpg

A debutat în 1907, expunând pentru prima dată la Salon des Indépendants. În același an, Pablo Picasso i l-a prezentat pe poetul Guillaume Apollinaire, cu care a trăit o relație pasională și zbuciumată, ce a durat până în 1912.

În 1914, s-a căsătorit cu baronul Otto von Wätjen, întâlnit cu un an înainte. După izbucnirea Primului Război Mondial, cei doi s-au refugiat în Spania, locuind la Madrid și Barcelona. Acolo a intrat în contact cu artiști precum Sonia și Robert Delaunay, prin intermediul lui Francis Picabia, și a colaborat cu mișcarea Dada, publicând poezii în revista 291 (1917). În 1920, s-a întors la Paris, reluându-și activitatea artistică.

Stilul ei se distinge printr-o paletă cromatică delicată, dominată de tonuri pastelate și linii fluide, printr-o simplificare elegantă a compoziției și o predilecție pentru formele feminine grațioase și alungite. Aceste trăsături au făcut-o să devină una dintre cele mai apreciate artiste ale Parisului monden din anii 1920.

Marie Laurencin a întreținut legături strânse cu numeroși scriitori și intelectuali ai epocii, ilustrând operele unor autori precum André Gide, Max Jacob, Saint-John Perse, Marcel Jouhandeau, Jean Paulhan sau Lewis Carroll.

În anii ’20, a fost considerată portretista preferată a înaltei societăți feminine, realizând portrete ale unor figuri celebre precum Nicole Groult și Coco Chanel. În paralel, s-a remarcat și ca decoratoare de scenă, semnând decorurile și costumele pentru baletul „Les Biches” de Serghei Diaghilev, pe muzica lui Francis Poulenc (1924), precum și pentru Opera-Comique, Comédie Française și Ballets de Roland Petit la Teatrul Champs-Élysées.