Roxana Sorescu, cercetător științific, critic și istoric literar, filolog, autor, traducător și profesor

Maria Roxana Sorescu, căsătorită Butnaru (n. 16 septembrie 1943, București – d. 12 martie 2019, București), a fost cercetător științific, critic literar, istoric literar, autoare, traducătoare și profesor universitar din România.
Maria Roxana Sorescu a venit pe lume într-o familie de intelectuali: tatăl său, Octavian Sorescu, era profesor de psihologie, iar mama sa, Verginia (n. Șoltuz), profesoară de limba română, cu specializare în logopedie. A urmat cursurile școlii primare între 1950 și 1954, apoi liceul la Liceul „Iulia Hașdeu” din București (1954-1961). În perioada 1961-1966 a studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, iar ulterior, în 1972, a absolvit Facultatea de Limbi Germanice, secția Engleză-Germană, tot la aceeași universitate.

Sursa foto: AI

În 1983, a obținut titlul de doctor în filologie cu teza „Liricul și tragicul”, un studiu în care a explorat direcții avansate de abstractizare teoretică și a utilizat metode analitice diverse pentru a demonstra o viziune unitară asupra operei literare.

După finalizarea studiilor universitare, a activat ca cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București, unde a și îndeplinit funcția de secretar general de redacție la Revista de Istorie și Teorie Literară a Institutului. A devenit expertă în istoria literaturii române moderne și contemporane, teoria literaturii, literatura comparată și jurnalism.
Activitatea sa profesională a fost marcată de trei mari direcții:

1. Exegeza literară, unde a realizat analize fenomenologice ale operelor, adesea pornind de la concepte teoretice moderne, cu exemple relevante precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, și mulți alții.
2. Publicarea de informații literare inedite, ca urmare a cercetărilor proprii, inclusiv transcrierea și comentarea documentelor, precum corespondența B. P. Hașdeu-Iulia Hașdeu și manuscrisele lui Vasile Voiculescu.
3. Interpretarea operelor literare, folosind cele mai moderne metode de cercetare, cu scopul de a adânci înțelegerea și receptarea acestora.

În paralel, a desfășurat o activitate continuă de critică literară și publicistică, oferind o viziune completă asupra autorilor și lucrărilor comentate. Roxana Sorescu a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Societății de Științe Filologice.
Roxana Sorescu și-a făcut debutul în 1964, în revista Contemporanul, prin prezentări ale unor lucrări literare recente. A colaborat cu numeroase publicații de specialitate, precum Viața românească, România literară, Revista de Istorie și Teorie Literară, Luceafărul și multe altele. În plus, a participat la emisiuni de radio și televiziune (Realitatea TV, Trinitas TV, Radio România Cultural etc.).

A publicat mai multe volume de eseuri și studii literare, printre care Interpretări (1979), Liricul și tragicul (1983), și Lumea, repovestită (2000), care au adus o contribuție importantă la înțelegerea literaturii române. A obținut mai multe premii, inclusiv Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut (1979) și Premiul Iulia Hașdeu-UNESCO (2000).
În 1966, Roxana Sorescu a început să predea literatură română la Universitatea de Stat din Chișinău. După 1990, a activat în învățământul liceal și universitar din România, unde, din 1998, a predat cursuri opționale și de masterat la Universitatea din București. Cursurile sale au abordat teme originale, cum ar fi figura minoritarului în literatura română, dramaturgia interbelică, poezia religioasă română și altele.

Premii și distincții

• Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1979)
• Premiul Asociației Editorilor din România (1999)
• Premiul Iulia Hașdeu-UNESCO (2000)

Publicații

• Interpretări (1979)
• Liricul și tragicul (1983)
• Lumea, repovestită (2000)
• Permanența umanismului (1985)
• Reinventând Europa (1998)

De asemenea, a colaborat la volume colective și a publicat ediții critice și traduceri.