Maria Filotti, actriță română

Maria Filotti (n. 9 octombrie 1883, sat Batogu, comuna Cireșu, jud. Brăila – d. 5 noiembrie 1956) a fost o renumită actriță română.

După ce a absolvit școala primară la Brăila, a urmat cursurile liceale la Școala Secundară de Fete „Penetis și Zurmali” din orașul natal. La examenul de bacalaureat, susținut la Liceul I.C. Massim, a fost remarcată de Ștefan Sihleanu, directorul Teatrului Național din București, care i-a observat talentul artistic și i-a influențat orientarea profesională. Maria Filotti a studiat Literele și Filosofia la Universitate și Arta Dramatică la Conservatorul din București, sub îndrumarea Aristizzei Romanescu. A absolvit Conservatorul în 1906, debutând pe scena Teatrului Național din București în piesele Frații și Fântâna Blanduziei.

www.comunismulinromania.ro

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Filotti#/media/Fi%C8%99ier:Maria_Filotti.jpg

Alexandru Davila, noul director al Teatrului Național, i-a propus să rămână în București, dar Maria Filotti a ales să joace la Iași, unde semnase deja un contract începând cu 1 septembrie 1906. Pe scena ieșeană, a interpretat roluri memorabile, precum „Berta” din Victimele legii, „Germaine” din Banii de O. Mirabeau, „Clara Torini” din Jucătorii de cărți de H. Lecca, și „Thomry” din Martira de Jean Richepin.

După o scurtă perioadă la Teatrul Național din București, în 1909-1910 a beneficiat de o bursă pentru a se specializa la Viena. În timpul Primului Război Mondial, s-a refugiat la Iași, unde a organizat un spital de campanie pentru răniți, continuând să joace în spectacolele locale. În 1919, Maria Filotti a devenit profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică, unde a predat mimica, primul astfel de curs din România.

Maria Filotti a colaborat cu mari actori ai vremii, precum Constantin I. Nottara, Marioara Voiculescu, Aristizza Romanescu și Grigore Vasiliu Birlic. A interpretat 45 de roluri principale în 167 de piese, printre care: „Gioconda”, „Vidra”, „Zoe” din O scrisoare pierdută, „Fedra”, „Anna Karenina” și „Cleopatra”. În 1929, Mihail Sebastian a remarcat performanța ei în piesa Pariziana de Henry Becque, declarând: „A creat o femeie. A schițat un caracter. A descoperit un umor ascuns și a făcut să strălucească o replică ștearsă.”

În 1930, a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici și a devenit societară de onoare a Teatrului Național din București. A reprezentat România la congrese internaționale în Hamburg, Paris, Roma și Zürich. A apărut și în filme, printre care Independența României (1912), Pe valurile fericirii (1920), Visul unei nopți de iarnă (1946) și Citadela sfărâmată (1957).

Lucian Predescu a spus despre ea: „Are un joc bogat în nuanțe, eroinele studiate și redate în toată complexitatea lor; este interpreta impunătoare a reginelor și a eroinelor mari, creatoarea rolurilor de compoziție cele mai subtile.”

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Maria_Filotti