Maria Cristina de Habsburg, prințesă a Transilvaniei

Maria Cristina de Habsburg (în germană Maria Christina; n. 10 noiembrie 1574, Graz, Monarhia Habsburgică – d. 6 aprilie 1621, Hall în Tirol, Austria) a fost o prințesă germană din Casa de Habsburg, care, prin căsătorie, a devenit prințesă a Transilvaniei. După abdicarea soțului său, Sigismund Báthory, a fost aleasă pentru a deveni principesă a Transilvaniei pentru prima oară în 1597 și pentru a doua oară în 1598.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Cristina_de_Habsburg#/media/Fișier:Anonym_Erzherzogin_Maria_Christierna.jpg

Maria Cristina a fost fiica Arhiducelui Carol al II-lea de Austria, fiul împăratului Ferdinand I, și al Mariei Anna de Bavaria. Fratele ei mai mic, Arhiducele Ferdinand, a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1619.

În data de 7 februarie 1595, a fost trimisă oficial petiția de căsătorie între Maria Cristina și Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, prin intermediul nobilului Ștefan Bocskay. Negocierile pentru contractul de căsătorie au durat aproape o lună, iar la 15 iunie 1595, Maria Cristina, însoțită de mama sa, prințul-episcop George de Lavant și un alai de 6000 de călăreți germani, a pornit spre întâlnirea cu mirele. Călătoria a fost întârziată din cauza unei boli cu febră care a lovit-o pe Maria Cristina la Kaschau (Košice).

Căsătoria a avut loc pe 6 august 1595, la Weißenburg (Alba Iulia), iar Maria Cristina s-a mutat în Transilvania, unde și-a început viața de soție a lui Sigismund. Căsătoria a fost considerată un câștig politic important, deoarece Sigismund, fost vasal al Imperiului Otoman, a consolidat legături strânse cu Sfântul Imperiu Roman. Împăratul Rudolf al II-lea l-a numit pe Sigismund „Prinț al Sfântului Imperiu Roman” (Reichsfürst) și a garantat posesia Transilvaniei în cazul în care cuplul nu ar avea urmași. Acordul a fost semnat pe 16 ianuarie 1595 de parlamentul maghiar la Bratislava.

Mariajul lor a fost însă unul nefericit. După o noapte de nuntă dezastruoasă, Sigismund a refuzat să își consumi căsătoria și și-a închis soția în Cetatea Chioarului, unde Maria Cristina a fost ținută prizonieră până la 18 aprilie 1598. La acea dată, nobilimea locală a cerut ca Maria Cristina să preia tronul Transilvaniei, după ce soțul ei a abdicat. Cu toate acestea, domnia ei a fost doar o formalitate, întrucât împăratul Rudolf al II-lea a trimis reprezentanți pentru a conduce în numele ei. La 20 august 1598, Sigismund Báthory a recăpătat tronul și s-a împăcat cu Maria Cristina, dar, ulterior, a trimis-o din nou în închisoare, la Cetatea Chioarului.

După ce Sigismund a abdicat pentru a doua oară în martie 1599, Maria Cristina l-a părăsit și s-a întors în Austria în aprilie. Pe 17 august 1599, Papa Clement al VIII-lea a dispus anularea căsătoriei. În 1607, Maria Cristina s-a alăturat surorii sale mai mici, Arhiducesa Eleanor de Austria, la mănăstirea de maici din Hall (Haller Damenstift, din Hall în Tirol), unde a petrecut restul vieții sale. Maria Cristina a murit la 6 aprilie 1621, la vârsta de 46 de ani.