Maria Cebotari, soprană română

Maria Cebotari (nume la naștere: Cibotaru, alternativ Cibotari/Cebotari), născută la 10 februarie 1910 la Chișinău și decedată pe 9 iunie 1949 la Viena, a fost o renumită soprană română, considerată una dintre cele mai importante interprete de operă din anii 1930 și 1940.

Cebotari a urmat Școala Normală de fete „Florica Niță” și a cântat în Capela Metropolitană din Chișinău, dirijată de Mihail Berezovschi. A continuat studiile muzicale la Conservatorul „Unirea” din Chișinău între 1924 și 1929, având profesori precum Maria Zlatov și Gavreorie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Cebotari#/media/Fișier:Maria_cebotari_pic.jpg

După finalizarea studiilor, a fost angajată ca actriță la Teatrul de Artă din Moscova. În 1929 s-a mutat la Berlin pentru a studia canto, iar în 1931 și-a făcut debutul la Opera din Dresda în rolul Mimi din Boema de Puccini. A fost solistă acolo până în 1943, timp în care a cântat și la Opera de Stat din Berlin. Ulterior, a devenit solistă a Operei de Stat din Viena, unde a rămas până la finalul vieții.

Maria Cebotari a interpretat peste 60 de roluri în opere celebre precum Boema, Evgheni Oneghin, Dama de pică sau Nunta lui Figaro. A excelat în operele lui Mozart și Richard Strauss, acesta din urmă scriind special pentru ea rolul din Salomeea. A participat la Festivalul de la Salzburg la invitația unor mari dirijori precum Bruno Walter și Herbert von Karajan. De asemenea, a colaborat cu Arturo Toscanini, Wilhelm Furtwängler și Karl Böhm.

La doar 24 de ani, i-a fost acordat titlul onorific de Kammersängerin, cea mai înaltă distincție artistică din Germania și Austria la acea vreme.

A apărut și în opt filme, majoritatea produse în Germania și Austria, inclusiv în Cătușe roșii (1942), film de propagandă româno-italian regizat de Carmine Gallone, în care a jucat alături de soțul ei, actorul Gustav Diessl.

A efectuat două turnee în România, în 1940 și 1942, cântând pe scena Operei Române din București și fiind decorată cu Ordinul Coroana României în grad de comandor.

După moartea soțului ei în 1948, Cebotari a început să sufere puternic, ceea ce a afectat și starea ei de sănătate. În martie 1949, în timpul unui spectacol la Viena, a căzut pe scenă. Medicii au descoperit că suferea de cancer la ficat și pancreas. A murit la 9 iunie 1949. Cei doi fii ai săi au fost adoptați de pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia. Este înmormântată în cimitirul Döblinger din Viena.

În 2004, regizorul basarabean Vlad Druc i-a dedicat filmul documentar Aria, realizat după un scenariu de Dumitru Olărescu. Tot în memoria ei, o stradă din Viena îi poartă numele, iar imaginea ei apare pe mai multe mărci poștale emise de Republica Moldova.

Printre cele mai cunoscute înregistrări ale Mariei Cebotari se numără:

• Le Nozze di Figaro (Mozart, 1938, dir. Karl Böhm)
• Turandot (Puccini, 1938)
• Salome (R. Strauss, 1947, dir. Clemens Krauss)
• Recitaluri cu arii din Mozart, Verdi, Puccini, R. Strauss
• Participări în colecții precum Grosse Mozartsänger sau Four Famous Sopranos of the Past.