Maria Băiulescu, activistă pentru drepturile femeilor și scriitoare română

Maria Băiulescu a fost fiica protopopului Bartlomeu și a Elenei Băiulescu, care a jucat un rol important în modelarea viziunilor sale. Mama sa a fost activă în Societatea Reuniunea Femeilor Românce și a condus „comitetul politic” al doamnelor române din Brașov în timpul mișcării memorandiste. Maria și-a făcut studiile la Școala Secundară Germană și la Institutul Francez de Domnișoare din Brașov.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Baiulescu#/media/Fi%C8%99ier:Maria_Baiulescu.jpg

În 1896, Maria a ținut prima sa conferință pe tema feminismului în Brașov, intitulată „Rolul femeii în societatea de azi”, urmată de „Misiunea femeii române” în 1901. Din 1906, a devenit membră a Reuniunii Femeilor Românce din Brașov și, un an mai târziu, președinta acesteia, preluând funcția de la mama ei. A avut un rol esențial în îmbinarea mișcării feministe cu lupta națională a românilor din monarhia austro-ungară, contribuind la fondarea Uniunii Generale a Femeilor Române din Transilvania și Ungaria.

În 1908, a transformat orfelinatul administrat de Reuniune într-o școală de menaj și industrie casnică, care ulterior, în 1920, a devenit școală profesională. Pe parcursul Primului Război Mondial, s-a refugiat la Iași, unde a activat în Societatea Ortodoxă și a înființat Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război și Asociația pentru Emanciparea Civilă și Politică a Femeii Române.

După revenirea la Brașov în 1918, a preluat din nou conducerea Reuniunii Femeilor Românce și a Uniunii Femeilor Române, dedicându-se activităților de asistență socială. A fost implicată în numeroase organizații, inclusiv în Crucea Roșie, Profilaxia Tuberculozei și Societatea pentru Ocrotirea Orfanilor de Război.

Ca scriitoare, Maria Băiulescu a debutat cu traduceri din limbile engleză și franceză în revista Meseriașul Român. Ulterior, și-a dezvoltat cariera de publicistă, colaborând cu reviste importante precum Vatra, Familia, Gazeta Femeii, Tribuna și Universul Literar. Sub pseudonimul „Sulfina”, a publicat traduceri din literatura germană și franceză, precum și volume de versuri, proză și dramaturgie. Printre lucrările sale se numără Note și impresiuni (1896), Vacanții (1903) și Extaz (1908).

Maria Băiulescu a fost una dintre puținele femei care au contribuit la scrierea enciclopediei române „Astra”. Pentru contribuțiile sale, a fost distinsă cu medalia „Crucea Reginei Maria”, clasa I, și medalia „Ferdinand I”.

Bibliografie:

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2012
• Ștefania Mihăilescu, Din istoria feminismului românesc, Editura Polirom, Iași, 2002, ISBN 973-681-012-7, p. 168
• Colegiul Tehnic „Maria Baiulescu” Brașov – http://colegiulbaiulescu.ro/.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Maria_B%C4%83iulescu