Mărgărita Miller-Verghy, scriitoare, autoare de manuale și cărți de educație, ziaristă

Mărgărita Miller-Verghy (n. 1 ianuarie 1865, Iași – d. 31 decembrie 1953, București) a fost o scriitoare, publicistă, pedagog și o susținătoare activă a emancipării femeilor în România.

Fiica profesorilor Gheorghe Miller și Elena (născută Miller-Verghy), și-a început studiile la Geneva și Paris. De la vârsta de 9 ani, a dobândit cunoștințe de greacă veche, germană, engleză și franceză, citind în original opere precum Iliada, Odiseea și lucrările lui J.W. Goethe, W. Shakespeare și ale clasicilor francezi.

A obținut bacalaureatul la Azilul de fete „Elena Doamna” din București, urmat de licența în Litere și doctoratul în Filosofie, pe care l-a finalizat la Geneva în 1895.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83rg%C4%83rita_Miller-Verghy#/media/Fi%C8%99ier:M%C4%83rg%C4%83rita_Miller_Verghy.JPG

Revenită în România, a fost numită profesor suplinitor la „Elena Doamna” în 1897 și, începând cu 1902, a devenit directoarea instituției.

În 1915, împreună cu Arethia Pițeșteanu, Isabela Sadoveanu și alte personalități, a fondat Asociația Româncele Cercetașe. Din 1925, s-a alăturat Adelei Xenopol pentru a înființa Societatea Scriitoarelor Române, devenind vicepreședinta acesteia.

Debutul său literar a avut loc în presă, cu o nuvelă publicată de Barbu Ștefănescu-Delavrancea în România liberă (1884). Editorial, a debutat cu romanul Theano (1919), semnat sub pseudonimul Dionis.

A scris lucrări didactice, precum Manual pentru învățarea limbii franceze (1900) și volume pentru copii, între care Copiii lui Răzvan (1912), pentru care a primit Marele Premiu „Alina Știrbey”. Alte titluri includ Sanda, Anca și Mihai (1920).

Opera sa literară diversificată cuprinde:

• Romane: Cealaltă lumină (1944), Une Âme s’ouvre à la vie (Blandine) (1980, postum).
• Romane polițiste: Prințesa în crinolină (1946).
• Nuvele: Umbre pe ecran (1935).
• Teatru: Prințul cu două chipuri (1937), Garden-Party (1938), Străinul (1947) etc.
• Studii monografice: Anna Roth-Cobilovici. 40 ani de activitate artistică.
• Albume de artă populară: Izvoade strămoșești (1911).
• Antologii: Evoluția scrisului feminin în România (1935, în colaborare cu Ecaterina Săndulescu).
• Traduceri: Al. Vlahuță (La Roumanie pittoresque, 1903), Mihai Eminescu (Quelques poésies, 1910), W. Shakespeare (Regele Lear, 1911).

Pentru contribuțiile sale literare, a fost recompensată cu Premiul Academiei Române pentru Izvoade strămoșești și romanul Cealaltă lumină.

În 1924, un grav accident de mașină i-a afectat vederea aproape în totalitate, iar Mărgărita Miller-Verghy a fost nevoită să petreacă cinci ani într-un sanatoriu din Nantes. Cu toate acestea, și-a continuat activitatea creativă până la finalul vieții.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2012.

Mărgărita Miller-Verghy rămâne o figură proeminentă a literaturii și culturii române, fiind considerată una dintre primele scriitoare moderne ale țării.