Margareta Niculescu, păpușar, regizor, profesor și director de teatru român

Margareta Niculescu (n. 4 ianuarie 1926, Iași, România – d. 19 august 2018, Charleville-Mézières, Franța) a fost păpușar, regizor, profesor și director de teatru român. Personalitate marcantă a artei marionetei, a jucat un rol esențial în modernizarea și recunoașterea internațională a teatrului de păpuși, atât în Europa, cât și în lume, începând cu anii 1950. A condus Teatrul Țăndărică din București și ulterior Institutul Internațional de Teatru de Păpuși din Charleville-Mézières, unde, împreună cu Jacques Félix, a fondat Școala Națională de Artă a Marionetelor.

Mai multe detalii

Erasmus Prijs 1978: La Marionettistica Fratelli Napoli, Italiaans poppentheater;Ţăndărică, Roemeens poppentheater, op dat moment onder leiding van Margareta Niculescu;Yves Joly, Frans poppenspeler; Bread and Puppet Theater, Amerikaans poppentheater van Peter Schumann. Op de foto v.l.n.r.: prinses Margriet, Napoli, Peter en Margarata Schumann , Pieter van Vollenhoven etc. 3 juni 1978

Bert Verhoeff for Anefo – GaHetNa (Nationaal Archief NL) 929-7544

• CC0
• Fișier:Margareta Niculescu 1978.jpg
• Creată: 3 iunie 1978
• Încărcată: 21 august 2018

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Margareta_Niculescu#/media/Fișier:Margareta_Niculescu_1978.jpg

Născută la Iași, la 4 ianuarie 1926, Margareta Niculescu a început ca jurnalistă independentă. A descoperit o trupă de păpușari care tratau arta păpușii ca teatru autentic, într-o perioadă în care acest domeniu era încă puțin organizat și neprofesionalizat. După instaurarea regimului comunist și apariția noilor instituții culturale de stat, ea a solicitat Ministerului Culturii recunoașterea trupelor de păpuși drept teatre naționale.

Studentă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a propus asocierea unei trupe cu Teatrul Țăndărică, condus de profesorul său Nicolae Massim, cerând în schimb conducerea instituției. Astfel, în 1949, la numai 23 de ani, a devenit director al teatrului, funcție pe care a deținut-o timp de 37 de ani, până în 1986.

Sub conducerea ei, Teatrul Țăndărică a obținut prestigiu internațional, fiind distins în 1978 cu Premiul Erasmus. Repertoriul său a cuprins spectacole remarcabile precum Umor pe sfori (1954), Mâna cu cinci degete (1958), Cartea cu Apolodor (1962), Eu și materia moartă (1964), Cele trei femei ale lui Don Cristóbal (1965), Ninigra și Aligru (1971), Pisica ce mergea numai singură (1976) și Făt-Frumos din lacrimă (1982).

Teatrul a fost invitat la numeroase festivaluri internaționale, având reprezentații în orașe precum Magdeburg, Belgrad, Namur, Sofia, Cairo, Lübeck și Copenhaga, unde a montat inclusiv Peer Gynt de Henrik Ibsen.

Distincții

• Medalia Muncii (1951)
• Artist Emerit (1962)
• Ordinul Meritul Cultural, clasa a IV-a (1967)
• Premiul Erasmus (1978, împreună cu Teatrul Țăndărică)
• Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor (2003).

Lucrări publicate

A publicat numeroase studii și volume dedicate artei marionetei, în mai multe limbi:

• Světové loutkářství (1966, în cehă)
• The Puppet Theatre of the Modern World (1967, engleză și germană)
• Marionnettes du monde entier (1967, franceză)
• L’avant-garde et la marionnette (1988, franceză)
• Die Avantgarde und das Figurentheater (1993, germană)
• Marionnettes en territoire brésilien (1994, franceză)
• Passeurs et complices (2009, franceză și engleză).

Bibliografie selectivă

• Henryk Jurkowski, Penny Francis, History of European Puppetry: The Twentieth Century, 1998
• Henryk Jurkowski, Thiéri Foulc, Encyclopédie mondiale des arts de la marionnette, 2009
• Didier Plassard ș.a., Le dictionnaire universel des créatrices, 2013
• Peter Nagy, Philippe Rouyer, World Encyclopedia of Contemporary Theatre, 2014.