27 ianuarie 98 d.Hr. – Urcarea pe tron a împăratului Traian

La 27 ianuarie 98 d.Hr., după moartea împăratului Cocceius Nerva, tronul Imperiului Roman a fost preluat de fiul său adoptiv, Marcus Ulpius Nerva Traianus, cunoscut sub numele de Traian. Unele surse istorice indică data de 28 ianuarie pentru acest eveniment. Domnia sa, care s-a întins până în anul 117 d.Hr., a marcat perioada de maximă expansiune teritorială a Imperiului Roman, incluzând în anul 106 d.Hr. și cucerirea Daciei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Traian#/media/Fi%C8%99ier:Traianus_Glyptothek_Munich_336.jpg

Traian s-a născut la 18 septembrie 53 d.Hr., în orașul Italica, din provincia Baetica (Hispania), într-o familie romană influentă. Tatăl său, Marcus Ulpius Traianus, a fost senator și general de prestigiu. Urmând o carieră militară strălucită, Traian s-a remarcat în campaniile de pe Rin și în războaiele împotriva germanilor din timpul domniei împăratului Domițian. După asasinarea acestuia, Nerva l-a adoptat pe Traian și l-a desemnat succesor în anul 97 d.Hr. La moartea lui Nerva, Traian a urcat pe tron fără opoziție, devenind primul împărat roman de origine ne-italiană.

Guvernarea lui Traian a fost primită cu entuziasm la Roma, fiind percepută ca dreaptă și moderată, în contrast cu regimul autoritar al lui Domițian. El a eliberat cetățeni întemnițați pe nedrept, a restituit proprietăți confiscate și a consolidat relația cu Senatul, care i-a acordat titlul onorific de Optimus Princeps („cel mai bun împărat”).

Faima lui Traian se datorează în mare măsură campaniilor sale militare. Între 101–102 d.Hr., a condus prima expediție împotriva regelui dac Decebal, încheiată cu capitularea acestuia după lupte grele și asediul cetății Sarmizegetusa. În urma victoriei, Traian a primit titlul de Dacicus Maximus. A doua campanie, desfășurată între 105–106 d.Hr., s-a soldat cu cucerirea definitivă a Daciei, transformată ulterior în provincie romană și colonizată cu populație romană.

În anul 113 d.Hr., Traian a declanșat o amplă campanie împotriva Parției, ca reacție la intervenția acesteia în Armenia. El a anexat Armenia, a cucerit orașe importante precum Babilon și Ctesiphon, și a proclamat Mesopotamia provincie romană. Totuși, deteriorarea stării sale de sănătate și izbucnirea unor revolte interne l-au obligat, în 116 d.Hr., să-și retragă trupele.

Traian a murit în august 117 d.Hr., în provincia Cilicia. Înainte de moarte, l-a desemnat succesor pe Hadrian, care a păstrat majoritatea teritoriilor imperiale, renunțând însă la Mesopotamia. Cenușa lui Traian a fost depusă la baza Columnei lui Traian din Roma, monument ridicat pentru a celebra victoriile sale militare.

Prestigiul lui Traian a rămas nealterat de-a lungul timpului, iar formula „felicior Augusto, melior Traiano” („mai fericit decât Augustus și mai bun decât Traian”) a devenit o urare tradițională adresată noilor împărați. El rămâne una dintre cele mai respectate și admirate figuri din istoria Imperiului Roman.