Manuel de Falla, compozitor și pianist spaniol

Manuel de Falla y Matheu (n. 23 noiembrie 1876 – d. 14 noiembrie 1946) a fost un compozitor și pianist spaniol. Alături de Isaac Albéniz, Francisco Tárrega și Enrique Granados, el este considerat unul dintre cei mai importanți muzicieni spanioli ai primei jumătăți a secolului XX și, pentru unii critici, cel mai mare compozitor spaniol al secolului XX, deși numărul operelor sale este relativ modest.

S-a născut în Cádiz, fiul lui José María Falla, originar din Valencia, și al Maríei Jesús Matheu, din Catalonia. În 1889 a continuat lecțiile de pian cu Alejandro Odero și a studiat armonia și contrapunctul cu Enrique Broca. La 15 ani s-a interesat de literatură și jurnalism, fondând revistele literare El Burlón și El Cascabel.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Manuel_de_Falla#/media/File:ManuelDeFalla.JPG

Până în 1900, familia sa se mutase în Madrid, unde Falla a studiat la Real Conservatorio de Música y Declamación, pian cu José Tragó și compoziția cu Felip Pedrell. În această perioadă a început să integreze influențele muzicii andaluze și flamenco, în special cante jondo, în compozițiile sale. Printre lucrările timpurii se numără mai multe zarzuele, precum La Juana y la Petra și La casa de tócame Roque. Opera sa de debut importantă a fost La vida breve (1905, revizuită înaintea premierii din 1913).

Între 1907 și 1914 a locuit la Paris, unde a intrat în contact cu compozitori precum Maurice Ravel, Claude Debussy, Paul Dukas și Igor Stravinsky. A finalizat Cuatro piezas españolas și a început colaborările pentru promovarea operei La vida breve în orașe europene. În această perioadă a început și maturizarea stilului său creativ.

În Madrid a compus unele dintre cele mai cunoscute lucrări, inclusiv:

• Noches en los jardines de España (1916) – nocturn pentru pian și orchestră
• El amor brujo (1915) – balet cu celebra Danza ritual del fuego
• El sombrero de tres picos (1917) – balet, produs de Serge Diaghilev, cu decoruri și costume de Pablo Picasso
• Granada.

Din 1921 până în 1939 a locuit în Granada, unde a organizat Concurso de Cante Jondo (1922) și a compus El retablo de maese Pedro (1923) și Concierto para clave y conjunto de cámara (1926). În această perioadă a colaborat cu artiști catalani și a început lucrul la cantata orchestrală Atlántida, pe baza textului catalan al lui Jacint Verdaguer.

După victoria lui Franco în războiul civil spaniol, în 1939 s-a mutat în Argentina, continuând lucrul la Atlántida, care a fost finalizată postum de Ernesto Halffter. A murit de stop cardiac pe 14 noiembrie 1946, la Alta Gracia, în provincia Córdoba, la câteva zile înainte de a împlini 70 de ani. Dorința sa a fost să fie înmormântat în Sierras de Córdoba; în 1947 rămășițele sale au fost aduse în Spania și îngropate în Catedrala din Cádiz.

Distincții

• 1935: Membru asociat al Royal Academy of Science, Letters and Fine Arts of Belgium
• 1940: Cavaler al Ordinului Alfonso X cel Înțelept
• Membru al Real Academia de Bellas Artes de San Fernando și al Real Academia de Bellas Artes de Nuestra Señora de las Angustias.

Casa sa din Granada a fost transformată în muzeu, iar Auditorio Manuel de Falla a fost construit în apropiere, găzduind Orchestra orașului Granada. Imaginea sa a apărut pe bancnota spaniolă de 100 pesetas din 1970, iar o stație de metrou din Madrid poartă numele său.

Lucrări notabile

• Siete canciones populares españolas
• El amor brujo
• Noches en los jardines de España
• El sombrero de tres picos
• Atlántida

Falla nu s-a căsătorit și nu a avut copii.

Mai multe aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Manuel_de_Falla

și aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Manuel_de_Falla