Magdalena Rădulescu, pictoriță română

Magdalena Rădulescu (n. 12 februarie 1902, Râmnicu Vâlcea – d. 4 martie 1983, Paris) a fost o pictoriță modernistă română, apreciată pentru lucrările sale simboliste și expresioniste inspirate din tradițiile și folclorul românesc.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Magdalena_Rădulescu#/media/File:Magdalena_Radulescu.png

Magdalena Rădulescu a crescut în Constanța, iar familia sa s-a mutat ulterior la București, după Primul Război Mondial. A studiat la Academia de Arte Frumoase din München sub îndrumarea pictorului Max Angerer și a continuat studiile la Academia de la Grande Chaumière din Paris, unde a lucrat alături de mari artiști precum Bernard Boutet de Monvel, Antoine Bourdelle și René-Xavier Prinet. În 1925, la Paris, l-a întâlnit pe viitorul ei soț, pictorul italian Massimo Campigli, cu care s-a căsătorit în 1927 și a divorțat în 1939. Împreună, au călătorit prin Europa, expunându-și lucrările. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Magdalena s-a întors în România, unde a rămas până în 1948.

În opera sa, Magdalena Rădulescu a abordat teme din viața populară românească, cum ar fi figuri de carnaval, dansuri tradiționale, nunți și alte obiceiuri. Lucrările sale sunt caracterizate printr-un colorit vibrant și un stil influențat de Paul Gauguin și Marc Chagall.

Expoziții notabile

• 1994: Retrospectivă la Muzeul Național de Artă al României, București
• 2007: Expoziție la Centre de Culture Européenne, Franța
• 2022: Expoziție comemorativă cu ocazia a 120 de ani de la nașterea artistei la Muzeul de Artă din Brașov.

Printre cele mai importante lucrări ale Magdalenei Rădulescu se numără „Portret de țigan din Argeș”, „Nuntă tătărească” și diverse scene din viața țărănească. Stilul său de pictură a fost adesea asociat cu avangarda și a influențat în mod semnificativ arta românească a perioadei interbelice.