Luminița Hortenzia Dobrescu, interpretă română de muzică ușoară

Luminița Hortenzia Dobrescu (n. 5 iunie 1946, București) este o cunoscută interpretă de muzică ușoară din România, fiind prima artistă română care a câștigat Marele Premiu al Festivalului Internațional Cerbul de Aur.

Numele „Luminița” i-a fost ales pentru strălucirea ochilor săi negri, iar „Hortenzia” provine de la buchetul de hortensii adus de tatăl ei la maternitate. S-a născut în București, având mamă originară din Corbeanca (Ilfov) și tată din comuna gorjeană Câlcești, lângă Tismana. Mama, casnică pasionată de croitorie, i-a confecționat până la vârsta de 20 de ani toate hainele, inclusiv costumul purtat la Cerbul de Aur. Tatăl, fost militar, a lucrat ca desenator tehnic într-un institut de proiectări. A copilărit în cartierul Bucureștii Noi și petrecea vacanțele de vară la bunici, în Gorj. Pasiunea pentru muzică i-a fost insuflată de tatăl său, care cânta ocazional.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Luminița_Dobrescu_(cântăreață)#/media/Fișier:Luminiţa_Dobrescu.jpg

A fost colegă de școală cu Angela Similea și a fost remarcată în liceu de profesorul de muzică (cunoscut sub porecla „Pufulete”), care a inclus-o într-un cvintet de muzică populară. A debutat pe scenă în 1965, în cadrul Clubului „Modern”, alături de acest grup. A fost remarcată de realizatorii TVR Cornel și Ileana Pop, care au invitat-o în emisiunea Clubul tinereții.

Inițial, își dorea o carieră în medicină, dar a ales ulterior muzica, fiind admisă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, la secția Pedagogie. În 1969, anul câștigării Cerbului de Aur, era studentă în anul III.

Între 1965 și 1970, Luminița Dobrescu a devenit una dintre cele mai populare soliste din România. Avea venituri comparabile cu ale marilor artiști ai vremii și era apreciată inclusiv de familia Ceaușescu. A colaborat cu mari compozitori români, iar piesa „Doar băieții sunt de vină”, compusă de George Grigoriu, i-a adus un succes răsunător.

A participat la turnee internaționale în URSS, Iugoslavia, Israel, Bulgaria, Olanda, Belgia, Germania de Est. A jucat în musicalurile Omul și camera (Valeriu Lazarov) și Pantoful Cenușăresei (Jean Georgescu), și a fost o prezență constantă la Festivalul de la Mamaia și în emisiunile TVR.

În 1969 a câștigat Marele Premiu al Festivalului Cerbul de Aur, iar în 1970 a susținut un recital alături de Josephine Baker. A obținut locul II la Festivalul de la Bratislava (1969) și Marele Trofeu la Festivalul de la Sopot (1970).

În 1970, în contextul presiunilor regimului comunist, inclusiv a tentativelor de racolare de către Securitate, a decis să rămână în Germania Federală. A cerut azil politic (proces care a durat șapte ani) și a învățat limba germană la Institutul Goethe. A obținut cetățenia germană, renunțând la cea română, și a fost condamnată în absență în România la zece ani de închisoare – grațiați după trei ani.

În Germania a semnat contracte cu casele de discuri Ariola/Hansa și EMI-Electrola, lansând zece albume. A colaborat cu televiziunile din Berlin, Hamburg și Wiesbaden și a susținut concerte cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin, dirijată de Paul Kuhn. A obținut succes cu piese în limba germană și engleză, printre care „I’ve Found My Freedom”.

Pasiunea sa pentru pictura pe sticlă și colecționarea de artă s-a transformat într-o carieră alternativă. A avut numeroase expoziții – inclusiv una dedicată victimelor cutremurului din 1977. În 1982 a deschis o galerie de artă în Berlin, unde a activat până în 1989. După aceea, s-a stabilit în Italia, mai întâi în Toscana, apoi la Stresa, pe malul Lacului Maggiore, continuând activitatea de expert în artă și antichități.

Între 1995–1999 a fost Consul Onorific al României pentru landurile Brandenburg și Sachsen-Anhalt.

Prima căsătorie a fost cu Dan Dominique Costinescu, student la arhitectură, care a fost și textier al unor piese din repertoriul său. A urmat o căsătorie de peste un deceniu cu muzicianul de jazz Adrian Ciceu. După despărțirea de acesta, a avut alte relații, stabilindu-se alături de un partener german, cu care trăia (până cel puțin în 2011).

Nu are copii. A revenit în România pentru prima dată în 1988.

După 1989, a reapărut în peisajul muzical românesc, răspunzând dorinței mamei sale de a o vedea din nou cântând în țară. A participat la numeroase emisiuni TV, concerte și evenimente speciale. În 2012, a lansat dublul album A Song for You, în cadrul unui spectacol live la Sala Radio.

TVR i-a dedicat un documentar intitulat Drumul unui Cerb de Aur, iar Jurnalul Național a realizat un portret în cadrul seriei Muzică de colecție.

A colaborat cu compozitori precum George Grigoriu, Edmond Deda, Temistocle Popa, Horia Moculescu, Ion Cristinoiu, Paul Urmuzescu, și alții. Printre piesele celebre se numără:

• „Doar băieții sunt de vină”
• „Ia din viață ce-i frumos”
• „Dragostea e val de mare”
• „Of, inimioară”
• „Masa tăcerii”.

Cariera sa include numeroase piese interpretate în patru limbi, zece albume lansate în Germania, apariții TV, recitaluri internaționale și implicare activă în promovarea artei plastice.