Lucian Bratu, regizor român de cinema, de etnie evreiască

Lucian Bratu, născut la 14 iulie 1924 în București, România, și decedat tot în București, la 9 mai 1998, a fost un regizor român de film de etnie evreiască. Numele său la naștere a fost Lucian Fred Bergmann. De-a lungul vieții, a deținut cetățenia română și a vorbit limba română. A urmat cursurile Institutului de Arte Frumoase, pe care le-a finalizat în anul 1948, iar în 1955 a absolvit Institutul Unional de Artă Cinematografică din Moscova.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/illustrations/cinema-strip-film-video-cinema-64074/

Activitatea sa cinematografică a fost bogată și apreciată. A debutat ca regizor în 1959 cu filmul Secretul cifrului, urmat de alte producții notabile precum Tudor (1963), Sărutul (1965), Un film cu o fată fermecătoare (1967), Drum în penumbră (1972), Orașul văzut de sus (1975), Mireasa din tren (1980), Angela merge mai departe (1982), Acordați circumstanțe atenuante? (1984) și Orele unsprezece (1985). În 1993, a fost producător delegat al filmului Timpul liber. Pe lângă activitatea cinematografică, a fost implicat și în traduceri literare, colaborând cu regizoarea Catinca Ralea pentru traducerea romanului De veghe în lanul de secară de J. D. Salinger.

De-a lungul carierei, Lucian Bratu a primit numeroase premii și distincții. În 1964, a fost recompensat cu Premiul de Stat și Marele Premiu al Festivalului Național de Film de la Mamaia. În 1978, a obținut Marele Premiu al Festivalului de Film de la Costinești. De asemenea, a fost laureat cu premiul pentru film utilitar de scurt metraj la Szolnok, în Ungaria, precum și cu Premiul Special al Juriului și distincția „Crucea Sudului” la Festivalul Internațional de Film de la Buenos Aires, în Argentina. Pentru contribuțiile sale deosebite, i s-a conferit Ordinul Steaua Republicii Populare Romîne clasa a IV-a, la 10 august 1964, cu prilejul celei de-a douăzecea aniversări a eliberării patriei.