Louis Pasteur, chimist şi bacteriolog, fondatorul microbiologiei, s-a născut la 27 decembrie 1822, în localitatea Dole, regiunea Jura, în familia unui tăbăcar. Tatăl său a fost decorat cu Legiunea de Onoare în timpul războaielor napoleoniene, ceea ce i-a insuflat tânărului Louis spiritul patriotic care avea să-l caracterizeze întreaga viaţă.
Începând cu anul 1854, a fost profesor şi decan al Facultăţii de Chimie de la Universitatea din Lille.

Pasteur a prezentat o modalitate prin care se poate preîntâmpina alterarea, numită ”pasteurizare”. Încălzind vinul până la 50 de grade Celsius, sunt omorâte microorganismele care îl pot altera. Procesul de pasteurizare a fost testat cu succes la 20 aprilie 1862. Din 1857, Pasteur revenise la Paris, unde fusese numit administrator al Şcolii Normale Superioare şi director de studii ştiinţifice.
Pasteur descoperise deja că maladiile infecţioase erau provocate de microorganisme. Acest concept a condus la introducerea sterilizării, a dezinfecţiilor, a vaccinurilor şi a antibioticelor. El însuşi a descoperit o serie de vaccinuri, inclusiv cel contra rabiei şi antraxului. A creat microorganisme slăbite, ţinându-le la căldură. În această stare, nu puteau cauza boala, ci confereau imunitate germenilor pacientului.
În 1867, Pasteur este numit profesor de chimie la Universitatea Sorbona din Paris, dar îşi înfiinţează şi un laborator la Şcoala Normală Superioară. Deşi în 1868 suferă un accident vascular cerebral grav, în urma căruia rămâne cu o hemipareză, îşi continuă activitatea cu acelaşi devotament de care dăduse dovadă şi până atunci, notează britannica.com.
Louis Pasteur şi-a început cercetările asupra rabiei în 1880. Obiectivul său era să găsească mijloacele de prevenire a maladiei.
Reuşeşte mai întâi să stabilizeze virusul şi prezintă, în 1884, primele rezultate ale unei vaccinări experimentale a câinilor împotriva rabiei.
În iulie 1885, Pasteur primeşte vizita lui Marie-Angélique Meister, al cărei băiat, Joseph Meister, în vârstă de 9 ani, fusese muşcat de un câine suspectat de rabie. Joseph Meister se prezintă în laboratorul său de la Şcoala Normală din Paris, cu multiple muşcături profunde. Pasteur începe imediat seria de 13 injecţii, iar câteva luni mai târziu, are certitudinea că băiatul este salvat. Astfel, data de 6 iulie 1885 rămâne ziua în care a fost testat cu succes vaccinul antirabic. Trei luni mai târziu, Louis Pasteur reiterează experienţa cu un tânăr cioban, Jean-Baptiste Jupille, muşcat grav de un câine turbat. La 26 octombrie 1885, Pasteur prezintă Academiei de Ştiinţe rezultatele promiţătoare ale tratamentului său asupra rabiei la om.
Câteva luni mai târziu, prezintă rezultatele a 726 de inoculări. Pasteur propune atunci crearea unui institut destinat tratării rabiei, idee susţinută de Academia de Ştiinţe. Cu ajutorul donaţiilor făcute din lumea întreagă, a fost creat, în 1887, un institut dedicat nu doar tratării rabiei, ci şi studiului pasteurizării. Institutul Pasteur a fost inaugurat la 14 noiembrie 1888, iar Pasteur a rămas în fruntea acestuia până la moarte, la 28 septembrie 1895. Centru de cercetare, de formare şi de tratare, institutul se va extinde rapid la nivel internaţional.
Institutul Pasteur din Bucureşti a fost înfiinţat în 1895, în cadrul Facultăţii de Medicină Veterinară, purtând iniţial denumirea de ”Institutul de Vaccin Animal”, iar în 1921 i s-a atribuit numele omului de ştiinţă Louis Pasteur, cu asentimentul Institutului Pasteur din Paris şi al Guvernului Republicii Franceze.
În 1991, institutul s-a reorganizat, sub denumirea de ”Institutul Naţional de Medicină Veterinară Pasteur”, iar în 1998 — în ,,Societatea Naţională Institutul Pasteur”. De-a lungul existenţei sale, aceasta a avut o contribuţie esenţială în eradicarea unor boli.
Savantul Louis Pasteur a primit, de-a lungul vieţii, numeroase distincţii în semn de recunoaştere a meritelor deosebite ale cercetărilor sale şi a fost ales membru în diferite foruri academice, printre care şi Academia de Ştiinţe. De asemenea, a fost distins cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă decoraţie franceză.