1908 – Debutul lui Liviu Rebreanu în presa românească

Liviu Rebreanu a debutat în presa românească la 1 noiembrie 1908, publicând schița „Codrea (Glasul inimii)” în revista Luceafărul, sub coordonarea lui Octavian Goga și Octavian Codru Tăslăuanu. Ulterior, a continuat să publice aici nuvelele Ofilire (1908), Răfuială (1909), și Nevasta (1911). Debutul a marcat începutul unei cariere literare importante, Rebreanu fiind recunoscut ulterior drept unul dintre fondatorii romanului modern românesc, cu opere semnificative precum Ion și Răscoala.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Rebreanu#/media/Fi%C8%99ier:Liviu_Rebreanu_(1)_(cropped).jpg

Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885, în Târlișua, județul Bistrița-Năsăud, ca fiu al învățătorului Vasile Rebreanu și al Ludovicăi Diuganu. Primii ani de viață i-a petrecut în Maieru, pe Valea Someșului Mare, un loc de care s-a simțit profund atașat și care i-a influențat creația, numeroase episoade din romanul Ion fiind inspirate din această zonă. După studiile din țară și formarea în diverse instituții din Austro-Ungaria, Rebreanu a urmat cariera militară, deși se simțea mai atras de literatură și teatru.

După o serie de dificultăți în cariera militară, Rebreanu a revenit în România, unde a început o activitate intensă în publicistică, colaborând la diverse reviste și implicându-se în lumea teatrului și a literaturii. În ciuda greutăților financiare, și-a continuat activitatea literară, scriind opere influente pentru literatura română. Rebreanu a murit pe 1 septembrie 1944 la Valea Mare, lăsând în urmă o operă literară solidă, care continuă să fie studiată și apreciată în cultura românească.