Liviu Popa, arhitect, scenograf și artist al cinematografiei românești

Liviu Popa (n. 17 octombrie 1921, Oradea – d. 4 martie 1977, București) a fost un arhitect, grafician și scenograf de teatru și film, considerat unul dintre cei mai rafinați artiști vizuali ai cinematografiei românești din a doua jumătate a secolului XX.
A realizat decorurile unor producții de referință, precum Pasărea furtunii (1957), Ciulinii Bărăganului (1958), Dacii (1967), Columna (1968), Felix și Otilia (1972) și Cantemir (1975).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Popa#/media/Fișier:Liviu_Popa.01.jpg

Născut la Oradea, pe 17 octombrie 1921, Liviu Popa a absolvit Facultatea de Arhitectură, obținând diploma de arhitect. Talentul său artistic l-a orientat însă spre scenografie, domeniu în care a devenit o prezență distinctă prin stil, culoare și imaginație vizuală.

A debutat în cinematografie în 1957, cu decorurile pentru filmul Ciulinii Bărăganului, iar de atunci a colaborat la numeroase producții de teatru și film.
Popa își concepea decorurile cu minuțiozitate, pornind de la lectura scenariului și realizând schițe detaliate pentru fiecare cadru. Criticii i-au remarcat inventivitatea și simțul plastic, iar schițele sale de atmosferă erau apreciate ca lucrări de artă în sine.

Pentru scenografia filmului Felix și Otilia (1972), realizată împreună cu Radu Boruzescu, a primit Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN).

Liviu Popa era cunoscut pentru rafinamentul vizual și sensibilitatea cromatică. Colegii săi îl descriau drept un artist boem, spontan și neconvențional.
Regizoarea și scenografa Elena Saulea considera că opera sa „se distinge printr-un rafinament aparte, un simț subtil al culorii și o atitudine boemă față de viață”, iar criticul Gheorghe Bălășoiu îl numea „ultimul mare reprezentant al boemei interbelice, un colorist de o rară delicatețe”.

Costumiera Hortensia Georgescu îl descria ca pe „un autentic pictor, cu un simț sigur al culorii și al proporțiilor”, comparându-l simbolic cu artiștii Renașterii, pentru opulența și libertatea sa creativă.

Liviu Popa a murit tragic în timpul cutremurului din 4 martie 1977, în garsoniera sa de pe strada Colonadelor din București. O parte dintre schițele sale au fost recuperate ulterior de artista Ioana Cantuniari.

Astăzi, Liviu Popa este amintit ca unul dintre cei mai inspirați scenografi ai filmului românesc, autor al unor decoruri care au definit vizual epoca de aur a cinematografiei naționale.