Liviu Dan Puric, artist contemporan român

Liviu Dan Puric, un renumit artist contemporan român, s-a născut pe 12 februarie 1959 la Buzău, orașul în care și-a petrecut copilăria.

Într-un interviu, Puric își amintea cu drag de perioada copilăriei, descriind-o ca pe un moment de „lumină nemaipomenită”, având în vedere că a crescut în Nehoiu, în munți, unde părinții săi erau medici. „Munții îmi vorbeau pe limba lor, păsările își cântau muzica… Este un cerc de lumină care s-a pogorât pentru totdeauna în viața mea”, spunea el. La vârsta de 7 ani, s-a mutat la București, fiind fascinat de locomotive, iar școala i-a lăsat amintiri legate de lumina ce cădea pe pupitrele clasei sale.

Mai multe detalii

Dan Puric, la un eveniment dedicat memoriei foștilor deținuți politici, după premiera piesei de teatru „Testament”

Razvan Socol – Operă proprie

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Dan Puric (3).JPG
• Creată: 4 aprilie 2012
• Încărcată: 19 mai 2012
• Poziție: 44° 25′ 55,08″ N, 26° 6′ 5,37″ E

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Puric#/media/Fi%C8%99ier:Dan_Puric_(3).JPG

Puric a studiat la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza din București, iar ulterior a urmat Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, absolvind în 1985, la clasa profesorului Dem Rădulescu. A început să joace la Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani, iar cariera sa de actor s-a consolidat treptat, interpretând roluri în piese ale unor autori ca Aristofan, Shakespeare, Goldoni, Caragiale, Gogol și alții.

Spectacolele sale au fost prezentate în diverse țări, iar în film a avut roluri importante, inclusiv în „Broken Youth” (1990), coproducție româno-sârbească. A avut, de asemenea, un rol principal în filmele „Prea cald pentru luna mai” (1983), „Salutări de la Agigea” (1984), „O vară cu Mara” (1988) și „Orient Express” (2004).

Un pas semnificativ în cariera sa a fost înființarea, în 1999, a Companiei Passe-Partout Dan Puric, unde a regizat și creat spectacole remarcabile ca „Made în România”, „Costumele”, „Don Quijote”. Aceste producții au fost reprezentate în festivaluri internaționale din Europa. În 2003, Puric a câștigat Premiul UNITER pentru Teatru Non-verbal.

Dan Puric este și autorul mai multor lucrări eseistice, printre care „Cine suntem” (2008), „Despre omul frumos” (2009), „Fii demn!” (2011) și „Omul liber” (2020).

În ceea ce privește citatele sale celebre, Puric consideră: „Cred că nu există bucurie mai mare decât când vezi că laşi în urma ta nu un spectacol, nu o regie, ci o stare, o bucurie.” A afirmat, de asemenea:

„Căci ce este, în fond, prietenia, dacă nu acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni.”

„Ştiţi cum se zice: distanţa, pentru dragoste, este ca vântul pentru foc. Dacă dragostea e mare, o înteţeşte. Dacă nu, o stinge.”

„Cultura nu mântuie. Cel mult, amână. Specia nu are prieten, ci concurent! Iar specia culturală, oricât de rafinată ar fi, n-are nimic de a face cu spiritul creştin.”

„Simplitatea este un privilegiu.”

„Cât de stupidă e ordinea făcută de om şi cât de frumoasă este viaţa făcută de Dumnezeu!”

„Prin suferinţă asumată jertfelnic şi prin rugăciune cu lacrimi, omul frumos românesc a transformat temniţele în mânăstiri.”

De-a lungul carierei sale, Puric a primit multiple premii și distincții importante, printre care Crucea Casei Regale a României (2009), Premiul UNITER pentru Teatru Non-verbal (2003), precum și Marele Premiu al UNESCO pentru promovarea artei românești în străinătate (2002).

Filmografia sa cuprinde titluri ca „Imposibila iubire” (1984), „Sosesc păsările călătoare” (1985), „Tinerețe frântă” (1991), și multe altele.

Nominalizări și premii

• Crucea Casei Regale a României înmânată de Majestatea Sa, Regele Mihai al României, 2009
• Marele Premiu la cea de-a VIII-a ediție a Festivalului Internațional de Monodramă din Bitola, Macedonia, 2006
• Premiul de excelență pentru „Maestru al teatrului românesc, ambasador al spiritului poporului român, folosind tăcerea ca limbaj universal”, acordat de firma olandeză Den Braven, 2006
• Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române pentru realizările din cinema și teatru (2003)[7]
• Premiul UNITER pentru teatru non-verbal, 2003
• Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltare culturală – pentru promovarea artei scenice românești în străinătate (modalități de exprimare scenică), 2002
• Marele Premiu al Fundației „Anastasia”, 2002
• Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler – pentru servicii excepționale în cultură, 2000
• Premiul UNITER acordat de Secția Română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru pentru spectacolul Toujours l’amour, 1999
• Premiul pentru Teatru de Pantomimă acordat de secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – Fundația Teatrul XXI, 1997
• Premiul „Constantin Tănase” la Festivalul Umorului pentru rolul principal din Omul care a văzut moartea, 1997
• Premiul I la Festivalul de Film de la Costinești pentru spectacolul de pantomimă Jocul, 1987.

Filmografie

• Prea cald pentru luna mai (1983) – Ștefan
• Imposibila iubire (1984)
• Salutări de la Agigea (1984) – Sile
• Sosesc păsările călătoare (1985)
• Vară sentimentală (1986) – studentul Mircea Abrudan, fotbalist amator, fratele lui Vasile
• Primăvara bobocilor (1987) – Ermolai, președintele organizației de tineret din comună
• Pădurea de fagi (1987) – Mircea, iubitul Anei
• O vară cu Mara (1988) – Dinu Fericeanu
• Un studio în căutarea unei vedete (1989) – asistentul regizorului
• Tinerețe frântă (Broken Youth, 1991) – Cola, coproducție româno-sârbă
• Orient Express (2004) – contele rus Orlovski.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Puric