Liviu Damian, scriitor, eseist, jurnalist, poet și traducător moldovean

Liviu Damian (născut pe 13 martie 1935, în Corlățeni, România – decedat pe 20 iulie 1986, la Chișinău, RSS Moldovenească) a fost un scriitor, eseist, jurnalist, poet și traducător moldovean de renume, un reprezentant important al generației anilor 1960.

Debutul său editorial a avut loc în 1963, cu placheta de versuri Darul fecioarei, urmată de lucrări remarcabile precum Sunt verb (1968), De-a baba iarba (1972), Partea noastră de zbor (1974), Inima și tunetul (1981), Coroana de umbră (1982), printre altele. A practicat și eseistica, publicând volumele Îngânduratele nopți (1975) și Dialoguri la marginea orașului (1980).

Această fotografie reprezintă un monument ocrotit de stat din Republica Moldova, cod unic:

Gikü – Operă proprie

• CC0
• Fișier:MD.RS.Corlăteni – Mormântul lui Liviu Damian – sep 2024 – 12.jpg
• Creată: 7 septembrie 2024
• Încărcată: 9 septembrie 2024
• Poziție: 47° 49′ 30,54″ N, 27° 49′ 59,51″ E

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Damian#/media/Fi%C8%99ier:MD.RS.Corl%C4%83teni_-Morm%C3%A2ntul_lui_Liviu_Damian–sep_2024-_12.jpg

În Chișinău, există o stradă și un liceu teoretic în orașul Rîșcani care îi poartă numele, iar în satul său natal, Corlăteni, funcționează Muzeul literar „Liviu Damian”, afiliat Muzeului de Istorie și Etnografie Rîșcani.

Liviu Damian s-a născut într-o familie de intelectuali, părinții săi fiind Ștefan Damian și Eufimia (născută Țurcanu). În 1951, a debutat în presa periodică, iar în 1954 a fost coautor al culegerii colective Glasuri tinere. Între 1955 și 1960 a studiat la Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie, unde a activat în cadrul cenaclului literar „Mihai Eminescu” și a început să publice, câștigând recunoaștere în lumea literară. După absolvire, în 1961, a devenit redactor la ziarul pentru copii Tânărul leninist. În 1962, s-a căsătorit cu Antonina Racu și în 1963 au avut un fiu, Florin.

A fost redactor-șef adjunct al revistei Nistru între 1963 și 1968 și secretar al Uniunii Scriitorilor din Moldova între 1976 și 1986. Liviu Damian a fost un susținător activ al noilor talente și a jucat un rol important în viața culturală a Basarabiei.

În urma unei boli grave, a decedat pe 20 iulie 1986 și a fost înmormântat în satul natal, Corlăteni. În 1989, la mormântul său a fost inaugurat un monument dedicat scriitorului, realizat de sculptorul Alexandra Picunova și arhitectul Anatol Gurici. În 1995, a fost inaugurat Muzeul literar „Liviu Damian” în satul său natal, iar în 2000 a fost dezvelită o placă comemorativă pe casa în care a locuit în ultimii ani de viață.

Opere

• Darul fecioarei (1963) – debut editorial
• Ursitoarele (1965)
• Sunt verb (1968)
• De-a baba iarba (1972)
• Partea noastră de zbor (1974)
• Mândrie și răbdare (1977)
• Altoi pe o tulpină vorbitoare (1978)
• Salcâmul din prag (1979)
• Inima și tunetul (1981)
• Coroana de umbră (1982)
• Cavaleria de Lăpușna (1985)
• Scrieri, vol. 1 și vol. 2 (1985)
• Apa cristalină

Premii și distincții

• Premiul de Stat pentru Literatură (1984)
• Maestru Emerit al Artei (1985)
• Ordinul „Insigna de Onoare”
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Comitetului de Stat pentru Edituri, Poligrafie și Comerțul cu Cărți (1983).

Liviu Damian a fost considerat un tribun al literaturii, un om de cultură al tuturor timpurilor și un poet modern, care a avut un impact semnificativ asupra poeziei românești din Basarabia. Ion Hedea l-a descris drept „un remarcabil poet român din generația N. Stănescu, I. Alexandru, A. Blandiana, egal ca spirit, ca valoare estetică și ca impact asupra generației viitoare.” Vasile Romanciuc a subliniat faptul că Liviu Damian „a fost un poet modern, care a avut o contribuție sensibilă la schimbarea la față a poeziei românești din Basarabia”. Ana Bantoș l-a apreciat ca un precursor al postmodernității în Basarabia, evidențiind caracterul mobilizator și profund al poeziei sale.