Liviu Constantinescu, geofizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române

Liviu Constantinescu (n. 26 noiembrie 1914, Ighișdorful Român, comitatul Sibiu – d. 29 noiembrie 1997, Saint-Louis, Alsacia) a fost un eminent geofizician român, profesor universitar și membru al Academiei Române. Alături de Sabba S. Ștefănescu, este considerat unul dintre fondatorii școlii române de geofizică.

Născut într-o familie cu o tradiție de șase generații de preoți, Liviu Constantinescu și-a petrecut copilăria la Rășinari și a studiat la liceele „Principele Nicolae” din Sighișoara și la Blaj, unde a obținut bacalaureatul în 1932. Inspirat de mentorul său Horia Teculescu, a ales să-și urmeze pasiunea pentru științe, absolvind Facultatea de Științe din București, secția de Fizică, în 1935. În 1941, și-a finalizat doctoratul în științe fizice cu o teză despre potențialele disruptive în vapori de hidrocarburi.

Liviu Constantinescu (1914-1997), Romanian geophysicist

Victor Blacus – Family archive of Dan H. Constantinescu

Detalii despre permisiuni

Permission granted by Dan H. Constantinescu

Mai mult

• CC BY-SA 3.0vezi condițiile
• Fișier:Liviu Constantinescu 600×900.jpg
• Creată: 31 martie 1993
• Încărcată: 8 iulie 2007

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Liviu_Constantinescu#/media/Fi%C8%99ier:Liviu_Constantinescu_600x900.jpg

După debutul ca asistent universitar, Constantinescu și-a dedicat cariera cercetării geofizice, influențat de profesorul Șerban Țițeica. Din 1943 până în 1958, a fost primul director al Observatorului Geofizic de la Surlari, care ulterior i-a purtat numele. Contribuțiile sale includ cercetări inovatoare în geomagnetism, prospecțiuni gravimetrice și studiul seismicității zonei Vrancea.

Activitatea sa științifică s-a extins în mediul academic, unde a fost conferențiar și profesor la Universitatea din București și alte instituții, predând cursuri despre fenomene geomagnetice și seismologice. Din 1970, a refuzat să se alinieze regimului comunist, ceea ce a dus la o pensionare forțată în 1975.

Pe plan internațional, Constantinescu a reprezentat România în organisme prestigioase precum Uniunea Internațională de Geodezie și Geofizică și Centrul Seismologic Internațional. A fost vicepreședinte al Uniunii Geofizice Europene și a contribuit la proiecte importante UNESCO privind seismicitatea balcanică.

Din cauza refuzului de a colabora cu autoritățile comuniste, a fost monitorizat de Securitate între 1978 și 1986. După 1989, Constantinescu și-a reluat activitatea, devenind membru titular al Academiei Române și președinte al Secției de Științe Geonomice.

În 1995, s-a stabilit în Franța, unde și-a petrecut ultimii ani alături de cea de-a doua soție. A decedat în 1997, lăsând în urmă o moștenire vastă de lucrări științifice, manuale și articole de referință. Printre acestea se numără „Mesaje ale Pământului în descifrări actuale” și un catalog al seismelor din România.

Liviu Constantinescu rămâne o personalitate marcantă, a cărei muncă a pus bazele modernizării geofizicii în România și a dus la recunoașterea internațională a cercetării în acest domeniu.