Leon M. Negruzzi, poet, prozator și traducător român

Leon M. Negruzzi (17 august 1899, Wiener Neustadt, Austria Inferioară – 6 octombrie 1987, Paris, Franța) a fost poet, prozator și traducător român.

Provenea dintr-o familie românească de tradiție culturală: era fiul generalului Mihail L. Negruzzi și al Luciei (n. Miclescu), nepot al lui Iacob Negruzzi și strănepot al lui Costache Negruzzi. A absolvit Liceul Internat din Iași în 1916, iar după Primul Război Mondial și-a continuat studiile la Facultatea de Drept a Universității din Iași.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Stabilit în Franța din 1925, a lucrat la editura Éditions Albin Michel. După 1945, s-a implicat activ în apărarea cauzei exilului românesc, denunțând în presa occidentală și în mediile diplomatice instaurarea regimului comunist în România. În februarie 1952 a prezentat la Adunarea Generală a ONU Mémorandum des réfugiés roumains, semnat de mai mulți intelectuali români de prestigiu, printre care Mircea Eliade, Aron Cotruș, Claudiu Isopescu și Eugen Lozovan.

Leon M. Negruzzi a scris poezie, proză și literatură de călătorie, iar critica literară l-a descris ca un „prozator de spiță voltairiană și observator fără iluzii al umanității” (Mircea Anghelescu). Totodată, a tradus în franceză opere românești, între care Șatra de Zaharia Stancu (1970, reeditată în 1973). A murit la Paris, în 1987.

Opera (selecție)

• Flâneries en U.S.A., Paris, 1930 (tradusă în română de E. Konya, București, 1934)
• Les Aventures extraordinaires de Rodolphe Durant, vol. I Gang (Paris, 1933), vol. II Le Politicien (Paris, 1934); traduse în română de Ben Corlaciu și Dana Konya-Negruzzi, București, 1974
• Nimic (versuri, în colaborare cu Mihail L. Negruzzi), Iași, 1943
• Le Tour du monde d’Hippolyte-Louis Dupont-Lafaisse, Paris, 1957.
• Existence, Paris, f.a.

Traduceri

• Zaharia Stancu, La tribu (Șatra), Éditions Albin Michel, Paris, 1970; reeditare în 1973.