Leon Kalustian, jurnalist și scriitor român de origine armeană

Leon Kalustian (n. 17 octombrie 1908, Focșani – d. 24 ianuarie 1990, Focșani) a fost un jurnalist și scriitor român de origine armeană, cunoscut pentru activitatea sa în presa de stânga și pentru contribuțiile sale literare.

Leon Kalustian s-a născut la 17 octombrie 1908 în Focșani, fiind primul copil al familiei Sarkis Kalustian (1867–1921) și Iulia Kalustian (născută Gherghel, 1876–1948). A urmat școala primară și o clasă de liceu în Focșani, iar mai târziu s-a pregătit ca autodidact. După ce a părăsit orașul natal, s-a stabilit la București.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Leon_Kalustian#/media/Fi%C8%99ier:Young_Leon_Kalustian.png

Începând cu anul 1926, Kalustian s-a impus ca un pamfletar cunoscut în presa de stânga. A fost redactor la diverse publicații, printre care Cuvântul (1926–1927), Curentul (1928–1934), ABC, Zorile (alături de Emanoil Socor), Lumea Românească (sub direcția lui Zaharia Stancu), și România (oficiosul). A colaborat și cu ziarele Mișcarea (1931–1932), Facla (sub conducerea lui Ion Vinea și Nicolae Carandino), Adevărul și Dimineața.

Pe 17 iunie 1933, Kalustian s-a căsătorit cu Iza Dora Aronovici (născută Finchelstein, 3 iunie 1899, Vaslui – 10 iulie 1983).

În 1938, ca protest împotriva regimului dictatorial carlist, a ales să părăsească din proprie inițiativă presa scrisă.

În mai 1951, în contextul valului de arestări din regimul comunist, Leon Kalustian a fost arestat și reținut administrativ pentru patru ani în închisorile de la Jilava, Gherla și Văcărești, alături de mulți alți intelectuali și personalități ale vieții politice democratice.

După 1956, în lipsa altor mijloace de trai, Kalustian a fost nevoit să vândă cărțile adunate de-a lungul anilor, iar acest lucru a dus la arestarea sa din nou pe 30 decembrie 1960. A fost condamnat pentru „răspândirea de publicații interzise” și a executat o pedeapsă de opt ani de închisoare, fiind eliberat în urma unui decret de grațiere colectivă pe 17 aprilie 1964.

În perioada ulterioară, Kalustian a continuat să publice lucrări literare, iar în 1975 și 1976 au apărut volumele Facsimile și Conspirații sub cer deschis, ambele editate la Editura Eminescu. A colaborat la revista Flacăra și a publicat în perioada 1980–1984 cele patru volume din seria Simple Note.

După moartea soției sale, Iza Dora, în 1983, Kalustian a fost profund marcat. În 1985 a primit Premiul Revistei Flacăra pentru „credința cu care a slujit mai bine de o jumătate de veac cuvântul fierbinte al presei”.

În octombrie 1989, din cauza stării de sănătate, s-a întors la Focșani, unde a fost îngrijit de surorile sale. A murit la 24 ianuarie 1990 și a fost înmormântat la Cimitirul Armenesc din Focșani.

Antume:

• Facsimile, Editura Eminescu, 1975
• Conspirații sub cer deschis, Editura Eminescu, 1976
• Simple note, Editura Eminescu, 1980
• Simple note – II, Editura Eminescu, 1982
• Simple note – III, Editura Eminescu, 1984
• Simple note – IV, Editura Eminescu, 1985

Postume:

• Simple note din „Simple note”, Editura Agerpress Typo, 1998
• Facsimile, Editura Ararat, 2000
• Leon Kalustian – 100 de ani de la naștere. Incursiuni biobibliografice, Editura Andrew, 2008
• Scrisori către Dora – Facsimile sentimentale, Editura Andrew, 2010.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Leon_Kalustian