Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. „Lanțul amintirilor” sau al slăbiciunilor?…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 27, 2023
Motto: „Lumea-i cum este…şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Repet constant mesajul meu săptămânal prin care vă reamintesc că acest caleidoscop săptămânal pe care-l puteți citi, în fiecare miercuri, aici pe „Jurnal de Brașov” nu se dorește a fi vreo analiză ori sinteză de „mare ștaif”, ci doar o succesiune de fapte, date și întâmplări pe care eu le consider importante și pe care vi le aduc în amintire ori la „prima” cunoștință! Pentru a nu crea confuzii, precizez că titlul caleidoscopului de azi e o cvasi-parafrază a unui film indian apărut prin anii ‘70 ai secolului trecut și care a rulat des prin cinematografele românești de atunci, laolaltă cu alte „capodopere” de factură „bollywodiană”, „cuplată” cu o viziune de-a lui nenea Iancu Caragiale despre lume și viață! Sigur, se-ntâmplă multe lucruri nedorite în încâlcita lume-n care trăim. Voi începe cu faptul că aici, la doi pași de noi, prin entitatea statală numită Kosovo, premierul kosovar Albin Kurti a transmis într-un comunicat de presă, preluat de multe agenții media, că într-un sat din nordul Kosovo a fost înregistrat duminică un schimb de focuri între forțele de ordine kosovare și un grup de atacatori, conform celor relatate de Reuters, citată de ai noștri de la Agerpres. În urma respectivului schimb de focuri, premierul kosovar spune că un ofițer de poliție a murit, iar un altul a fost rănit. Acesta a mai transmis duminică, pe o rețea de socializare că: „În acest moment, continuă împuşcăturile cu arme de foc de diferite calibre împotriva poliţiei noastre”. Calificând incidentul drept o acţiune teroristă, premierul kosovar a precizat că „atacatorii sunt profesionişti care poartă măşti şi sunt puternic înarmaţi”.
Ulterior, s-a anunțat că vreo treizeci de „teroriști” vinovați de incidentele armate au fost înconjurați undeva în arealul unei mănăstiri din zona sârbească din nordul Kosovo. Știu că aici e suficientă doar o scânteie pentru „a inflama aerul” și a crea explozii sociale ce pot degenera în conflict deschis, dar, dacă ne întrebăm cui folosește reaprinderea scânteilor, mie mi se pare că întrevăd un zâmbet pieziș de pe zidurile Kremlinului…Nu am să detaliez acum pentru că am mai făcut-o ci am vrut doar să reamintesc că acest fel de incidente vor mai continua aici, prin apropiere, prin „Balcanii de Vest” atât timp cât Volodea va dori! Că pulbere de aprins este cu duiumul și doar scânteia lipsește! Săptămâna care a trecut de la întâlnirea noastră precedentă s-a mai „îmbogățit” cu niște morți de pe urma unei reaprinderi dure a conflictului azero-armean în Nagorno-Karabah. Ceva îmi spune că „întâmplările” ce au degenerat în acel relativ scurt conflict armat de săptămâna trecută au legătură directă cu ultima întâlnire a „sultanului” Erdogan cu pseudo-țarul Volodea de la început de septembrie. Chiar și prezența lui Erdogan de luni în mijlocul „fraților” azeri, la întâlnirea sa cu președintele azer Ilham Aliyev (ori să zic mini-sultan?) este mai mult decât elocventă!
Drept urmare directă a ciocnirilor de săptămâna trecută, rezultate cu mulți morți și răniți, mai ales de partea armeană, conducerea regiunii separatiste armene a declarat duminică pentru Reuters:„cei 120.000 de etnici armeni din Nagorno-Karabah vor pleca în Armenia, deoarece nu vor să trăiască ca parte a Azerbaidjanului și se tem de epurarea etnică”. Armenii din Nagorno-Karabah, un teritoriu recunoscut la nivel internațional ca parte a Azerbaidjanului, dar care a scăpat de sub controlul azerilor de la destrămarea URSS, au fost forțați să declare o încetare a focului la 20 septembrie, după o operațiune militară fulger, foarte minuțios pregătită și executată, de numai 24 de ore, a armatei azere, mult mai numeroasă și mai bine dotată. De frații lor turci, aș zice și am mai spus asta în alte articole. Azerbaidjanul declară că le va garanta drepturile armenilor din Nagorno-Karabah și va integra regiunea, dar conducerea armenilor din regiunea separatistă a declarat pentru Reuters că aceștia vor pleca. Firește, Azerbaidjanul a negat în mod repetat orice intenție de a le face rău. De cealaltă parte, David Babayan, consilier al lui Samuel Shahramanyan, președintele autointitulatei Republici Artsakh a declarat, pentru Reuters: „Poporul nostru nu vrea să trăiască ca parte a Azerbaidjanului. Nouăzeci și nouă virgulă nouă la sută preferă să părăsească pământurile noastre istorice„.
Acesta a adăugat că nu este clar când se vor deplasa armenii din Karabahul de Munte pe coridorul Lachin, care leagă teritoriul de Armenia, unde premierul Nikol Pashinyan s-a confruntat cu apeluri la demisie pentru că nu a reușit să salveze Karabahul. Babayan a mai declarat: „Soarta sărmanilor noștri oameni va rămâne în istorie ca o rușine și o rușine pentru poporul armean și pentru întreaga lume civilizată. Cei responsabili pentru soarta noastră vor trebui într-o zi să răspundă în fața lui Dumnezeu pentru păcatele lor”. Același Babayan a mai adăugat că procesul de predare a armelor luptătorilor de etnie armeană este în curs de desfășurare.Mișcări de populație armeană au aînceput să aibă loc, dar dacă se va petrece cu adevărat la proporțiile anunțate, exodul atâtor oameni din Nagorno-Karabah va fi o bornă ciudată în istoria „fierbinte” a acestei zone, care de-a lungul secolelor a trecut sub stăpânirea persanilor, turcilor, rușilor, otomanilor și sovieticilor. Armenii o clamează ca fiind leagănul civilizației lor! De asemenea, acest exod ar putea schimba echilibrul fragil al puterii în regiunea Caucazului de Sud, un mozaic de etnii străbătut de conducte de petrol și gaze, unde Rusia, SUA, Turcia și Iranul își dispută influența. La prima vedere, victoria Azerbaidjanului în scurta operațiune militară „specială” de săptămâna trecută pare să pună capăt unuia dintre „conflictele înghețate” vechi de zeci de ani de la dizolvarea URSS. Președintele azer Ilham Aliyev a declarat că „mâna sa de fier” a consemnat „ideea unui Karabah independent de etnie armeană în istorie și că regiunea va fi transformată într-un „paradis” ca parte a Azerbaidjanului”. Armenia a declarat că peste 200 de persoane au fost ucise și 400 rănite în operațiunea militară azeră. Cum era de așteptat (măcar la nivel declarativ, aș zice), soarta populației de etnie armeană „a stârnit îngrijorări” la Moscova, Washington și Bruxelles, conform celor spuse de agențiile internaționale de presă. De Moscova mă cam îndoiesc, dar nu contează părerea mea.
Am să repet un pic „ce și cum” cu acest Nagorno-Karabah. Nagorno-Karabah, cunoscut sub numele de „Artsakh” de către armeni, a fost revendicat atât de Azerbaidjan, cât și de Armenia după căderea Imperiului Rus în anul1917. În perioada sovietică, Nagorno-Karabah a fost desemnat ca regiune autonomă în cadrul Azerbaidjanului. Pe măsură ce URSS s-a destrămat, armenii din Nagorno-Karabah au ieșit de sub controlul azer și au ocupat teritoriul învecinat în timpul a ceea ce este cunoscut în prezent sub numele de „Primul Război din Karabah”. În perioada 1988-1994, circa 30.000 de persoane au fost ucise și peste un milion de oameni, majoritatea azeri, au fost strămutați. Ulterior, în anul 2020, după zeci de ani de lupte, Azerbaidjanul, sprijinit de „frații” din Turcia, a câștigat, fără dubii, cel de-al doilea război din Karabah, conflict care a durat 44 de zile, străpungând rapid apărarea armeană și recucerind teritoriul din Nagorno-Karabah și din jurul acestuia. Acest război s-a încheiat cu un acord de pace mediat de Rusia, acord pe care armenii acuză Rusia că nu l-a garantat așa cum s-a decis. Cu cei peste 2.000 de membri ai „forțelor de menținere a păcii” în regiune, Rusia a precizat că, „în conformitate cu termenii încetării focului, până sâmbătă au fost predate șase vehicule blindate, peste 800 de arme de calibru mic, arme antitanc și sisteme portabile de apărare antiaeriană, precum și 22.000 de cartușe”. De partea armeană, vizibil dezamăgită de „ne-sprijinul” rusesc acordat în conflictele anterioare, președintele armean Pașinian, care a acuzat recent public Rusia că nu a sprijinit Armenia, a declarat vinerea trecută că în Armenia a fost pregătit spațiu pentru circa 40.000 de persoane din Nagorno-Karabah. Ca să pună nișlte sare pe rană, autoritățile din Azerbaidjanul majoritar musulman au declarat că armenii, care sunt creștini, pot pleca dacă doresc… ei nu se opun…Agențiile de presă internaționale au precizat că ambulanțele au evacuat o parte dintre răniții din Nagorno-Karabah în Armenia, după cum a relatat duminică agenția rusă de știri Interfax, citând ministerul armean al sănătății. De peste „gârla cea mare” de-i zice Atlantic, secretarul de stat american Antony Blinken, care a purtat discuții urgente cu Armenia și Azerbaidjan, a declarat pe rețelele de socializare: „Statele Unite vor continua să susțină ferm Armenia, suveranitatea și integritatea sa teritorială”. E interesant de văzut și cum vor face asta…
Am să trec acum la alt subiect din vecinătatea apropiată nouă și mai povesteam și săptămâna trecută cum orgoliile prea mari te fac să dai cu oiștea-n gard, cu referire strictă la prezidentul ucrainean și ciolovecii săi apropiați în „scandalul cerealelor”, fapt de care se bucură nimeni altul decât tavarisci Volodea și ciolovecii săi muscălești.
Încercând „să dreagă busuiocul” polonez, același președinte Volodimir Zelenski a făcut sâmbătă o escală în Polonia, în drumul de întoarcere de la New York, dar- ce să vezi?- nu s-a întâlnit cu niciun oficial polonez în condițiile apariției destul de clare a unor tensiuni diplomatice după ce Zelenski a „pus la zid” Polonia în discursul de la ONU pentru decizia de a interzice importurile de cereale din Ucraina, conform celor relatate de agențiile de presă internaționale. Iar cu ocazia escalei sale poloneze, la Lublin, Zelenski i-a decorat pe Bianka Zalewska, o cunoscută jurnalistă care a ajutat la transportarea copiilor răniți în spitalele poloneze, și pe Damian Duda, care a adunat o echipă medicală pentru a ajuta soldații răniți din apropierea frontului. Cu această ocazie, Zelenski le-a mulțumit tuturor polonezilor care „din primele zile și-au deschis familiile, casele, s-au deschis pe ei înșiși și au ajutat(…)Cred că orice provocare în drumul noastru comun nu este nimic în comparație cu faptul că există o asemenea legătură între oamenii noștri”. Referitor la această escală a lui Zelenski, Marcin Przydacz, șeful Biroului pentru Politică Internațională al președintelui polonez, a declarat presei poloneze că biroul său nu a primit nicio propunere pentru o întâlnire în timpulopririi lui Zelenski în Polonia. Trebuie să menționăm faptul că „escala poloneză” vine la doar o zi după ce premierul polonez Mateusz Morawiecki i-a cerut lui Zelenski „să nu mai jignească polonezii vreodată”. Cred că nu mai este cazul să amintesc ceea ce știe toat lumea, adică faptul că Zelenski a provocat supărarea statelor vecine după ce a spus Adunării Generale a Națiunilor Unite de la New York că Ucraina lucrează pentru a păstra rutele terestre pentru exportul de cereale, dar că „teatrul politic” din jurul importurilor de cereale nu face decât să ajute Moscova. Prim-ministrul polonez Mateusz Morawieckia declarat în discursul susținut vineri la un miting electoral: „vreau să îi spun președintelui Zelenski să nu mai jignească polonezii vreodată, așa cum a făcut recent în timpul discursului său la ONU”.
„Lanțul amintirilor” sau al slăbiciunilor?…
În aceeași zi de vineri, președintele polonez Andrzej Duda, un aliat al premierului, a declarat că disputa dintre Polonia și Ucraina privind importurile de cereale nu va afecta în mod semnificativ relațiile bilaterale bune, într-o aparentă mișcare de a calma tensiunile, spunând că: „Nu am nicio îndoială că disputa privind furnizarea de cereale din Ucraina către piața poloneză este un fragment al întregii relații polono-ucrainene. Nu cred că poate avea un impact semnificativ asupra lor, așa că trebuie să rezolvăm această problemă între noi”. Cu toate încercările „dregerii busuiocului” de ambele părți, „lanțul de iubire” începe să se rupă pe la unele zale și mai trebuie spus că, în timpul participării la adunarea ONU de la New York, ministrul polonez de externe Zbigniew Rau a spus că, deși Polonia nu și-a schimbat politica față de Ucraina, a existat o „schimbare radicală în percepția opiniei publice poloneze” asupra relațiilor dintre țări. Cunosc destui polonezi ca să știu că odată jigniți, persiflați ori luați peste picior, greu mai intri în grațiile lor. Și numai dacă le citim puțin istoria înțelegem că sunt o nație tare mândră care a încercat să stea cu șira spinării vertical de-a lungul secolelor. Națiile „mai tinere”, precum statul ucrainean, nu cred că înțeleg asta, prin reprezentanții lor, crezând, poate, că li se cuvine totul. Ar fi păcat să se meargă pe această linie de relații cu fisuri, pentru că nu se poate bucura nimeni altcineva decât Putin și gașca sa de mujici cu ștaif.Îmi îngădui să vă reamintesc și cele zise săptămâna trecută, adică faptul că Polonia, Ungaria și Slovacia au interzis importul de cereale din Ucraina, în decizii unilaterale luate la scurt timp după ce a expirat o măsură similară a Comisiei Europene. România nu a dispus o interzicere a importurilor de cereale, dar Marcel Ciolacu a precizat că un ordin în acest sens este pregătit și va fi implementat dacă vor fi probleme.
Pentru cei care nu înțeleg de ce s-au supărat așa de tare polonezii, vă spun că peste 90 de procente din agricultura poloneză este reprezentată de ferme de familie, familii care pierd „la greu” bani dacă nu le sunt protejate interesele, pe când cei care exportă din Ucraina sunt concerne mari, „înmatriculate” majoritar prin Vest, unele chiar în vestul Europei, iar altele peste „gârla cea mare” de-i zice Atlantic. Să fie totul doar despre bani? Să vină de aici înverșunarea unora, relaxarea altora și băgarea bețelor în propriile roți de către leadershipul ucrainean? Posibil…și iar se bucură Volodea că se fisurează „lanțul de iubire”! Citeam zilele trecute pe site-ul celor de la Agroinfo că:„În perioada interdicției temporare impuse Ucrainei de a exporta cereale în cinci țări de frontieră, Kievul și-a crescut exporturile agricole totale, iar reacția reprezentanților ucraineni față de aceste state este surprinzătoare, a declarat Janusz Wojciechowski, comisarul european pentru agricultură.„Din mai 2022 până în aprilie 2023, când nu fusese încă introdusă nici o interdicție, s-a afirmat că 34,8 milioane de tone, adică 2,9 milioane de tone pe lună, au fost exportate prin coridoare terestre (…). Interdicția a fost introdusă în mai 2023. Timp de trei luni, au fost exportate 9,6 milioane de tone, adică Ucraina a exportat 3,2 milioane pe lună, în ciuda interdicției pentru cinci țări”, a declarat comisarul european luni, la o conferință de presă la Bruxelles, după o reuniune a Consiliului UE pentru agricultură, relatează Interfax”.
„Lanțul amintirilor” sau al slăbiciunilor?…
Nu mai adaug nimic aici pentru că nu mai este nimic de adăugat! Și iar se bucură Volodea! Cel de la Kremlin, iar cel de la Kiev dă cu oiștea-n gardurile vecinilor! Luni seara, într-un discurs pentru națiunea sa, prezidentul ucrainean a zis, printre altele:„Aşteptăm de la alte ţări vecine aceeaşi cooperare constructivă ca şi în cazul Bulgariei şi României. Uniunea Europeană este un spaţiu pentru înţelegere şi cooperare reciprocă. Aşa ar trebui să fie”. Crede fiecare ce dorește! Acum vă propun o scurtă oprire și pe la „lebăda neagră de pe Balaton”, adică în fieful premierului „el lider maximo” Orban Viktor de la Budapest! Aici, după cum ne spun agențiile de presă, cu deosebire cei de la EFE, preluați și de cei de la Agerpres, partidul de guvernământ din Ungaria, Fidesz, intenţionează să prezinte 25 de amendamente legislative într-un aşa-numit „pachet de apărare a suveranităţii” împotriva unei posibile influenţe străine, în special în cazul partidelor şi al presei.„Greu la deal cu boii mici”, Viktor bacsi! Astfel, Mate Kocsis, liderul grupului parlamentar al Fidesz, a declarat, duminică, la postul public de radio Kossuth, că: „Independenţa Ungariei trebuie apărată cu toate instrumentele pentru a face imposibile încercările străine de a influenţa”. Cei de la Agerpres ne spun că, potrivit lui Kocsis, „Fidesz, condus de premierul Viktor Orban, ar urma să prezinte un pachet legislativ care ar viza politicieni, partide, organizaţii neguvernamentale şi mass-media care primesc sprijin din străinătate. Deşi deocamdată nu se cunoaşte conţinutul concret al respectivului proiect de lege, conform portalului 444.hu, Fidesz a justificat acest proiect prin faptul că, la alegerile precedente, unele partide de opoziţie ar fi primit sprijin din străinătate.”
„Lanțul amintirilor” sau al slăbiciunilor?…
Mate Kocsis a sugerat că modificările vizate ar obliga toate mişcările civice care participă la alegeri să se supună aceloraşi norme de audit, de funcţionare şi de finanţare care se aplică partidelor politice oficiale. Informat destul de iute de inițiativă, ambasadorul SUA în Ungaria, David Pressman, un „prieten” ne-iubit de Orba și ai săi, a reacţionat afirmând că „este foarte periculos să sugerezi că puterile străine vor să se amestece în afacerile interne ale Ungariei”, iar aşa-zisele ameninţări să fie utilizate pentru a restrânge dreptul la libera exprimare, relatează acelaşi portal. Cei de la EFE au reiterat faptul că: „în 2017, guvernul Orban şi majoritatea sa parlamentară au adoptat deja o lege care a obligat ONG-urile care primesc mai mult de 23.000 de euro din străinătate să furnizeze o listă a donatorilor şi să se definească drept „organizaţii finanţate din străinătate”. Patru ani mai târziu, după ce Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a decis că aceasta încalcă legislaţia UE, legea a fost abrogată.” Finalmente, o scurtă și ultimă oprire vă propun azi și pe meleagurile peninsulei italice, acolo unde agențiile de presă ne spun că guvernul Italiei pregăteşte o acţiune la Curtea Europeană de Justiţie împotriva Austriei pentru restricţii impuse vehiculelor de marfă italiene în Pasul Brenner. Cred că liderii politici austrieci au luat-o serios „pe câmpii” dacă nici în relația cu Italia nu respectă legislația și prevederile Schengen. Anunţul a fost făcut săptămâna trecută de către vicepremierul şi ministrul transporturilor din Italia, Matteo Salvini, liderul partidului de dreapta Liga, în Camera Deputaţilor, așa cum ne spun cei de la agenţia italiană de presă ANSA.
„Lanțul amintirilor” sau al slăbiciunilor?…
Matteo Salvini nu scapă momentul să o atace și pe președinta CE, acuzând-o pe aceasta că nu a semnat începerea procedurii de infringement împotriva Vienei, zicând că: „preşedinta Comisiei Europene (CE), Ursula von der Leyen, vociferează despre primirea migranţilor, dar nu face nimic pentru a pune capăt blocadei impuse de Austria vehiculelor grele de marfă italiene în Pasul Brenner. În acest moment, avem încredere în justiţia Curţii Europene. Nu poţi pontifica pe seama Italiei, cerând primirea şi integrarea (migranţilor) în Lampedusa, în timp ce blochezi graniţa la Pasul Brenner. Acest guvern va pune capăt acestei ruşini”. Referitor la gesturile Austriei în pasul Brenner, ministrul italian a mai spus că: „după patru ani de inactivitate din partea Comisiei Europene, guvernul a decis să activeze procedura prevăzută de Tratatul UE pentru a introduce o acţiune la Curtea Europeană de Justiţie împotriva unui alt stat (membru) pentru încălcarea legislaţiei UE. Acesta este un gest puternic, dar necesar. Birourile ministerului meu şi ale Palatului Chigi (Guvernul) pregătesc dosarul., chiar dacă această activitate este în general sarcina Comisiei. Ne confruntăm cu un act de violenţă şi aroganţă politică din partea unui guvern al unui stat membru al UE, căruia trebuie să-i punem capăt”. Salvini a mai ținut să precizeze că: „restricţiile au fost introduse de Austria, pe hârtie, din motive de mediu, însă mediul nu are nicio legătură cu acest lucru. Este pur şi simplu o concurenţă austriacă neloială împotriva antreprenorilor şi transportatorilor din Italia, Germania şi de pe întregul continent european”. La Bruxeles, situația se păstrează încă „roz”…„Comisia Europeană nu a primit până în prezent nicio notificare privind o plângere din partea Italiei împotriva Austriei în legătură cu restricţiile unilaterale de circulaţie impuse de Viena în Pasul Brenner”, a declarat o zi mai târziu un purtător de cuvânt al CE.Acesta a mai ținut să afirme că: „aceasta este o problemă la care lucrăm de mult timp cu statele membre, am iniţiat şi am organizat întâlniri cu miniştrii transporturilor din Germania, Austria şi Italia”, și a mai spus că „depinde în primul rând de aceste trei ţări să găsească o soluţie”. Conform celor precizate de presa italiană, citând surse guvernamentale, la începutul lunii octombrie, vicepremierul Matteo Salvini se va deplasa în Pasul Brenner pentru a verifica situaţia, în special după anunţul făcut de Viena privind întărirea controalelor la frontieră. Un oficial din Ministerul italian al Transporturilor a ținut să mai precizeze că „Italia nu poate fi penalizată de alţi parteneri europeni: fără o revenire la o condiţie de cooperare loială, Salvini este gata să sugereze o înăsprire a controalelor pentru vehiculele austriece”. Cui folosește aplicarea vechiului dicton latin „divide et impera”, ori „zicerea” de sorginte mioritică „întărâtă-i, drace”? Nu cred că trebuie să căutăm prea mult în „peisajul geopolitic” de pe la estul muscălesc…Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
https://www.bbc.com/news/world-europe-66905091
https://www.dw.com/en/kosovo-policemen-shot-in-serb-dominated-north/a-66909234
0https://www.libertatea.ro/stiri/zelenski-vizita-surpriza-polonia-4670134
https://www.libertatea.ro/stiri/schimb-de-focuri-in-kosovo-4670187
