Lajos Sătmăreanu, fotbalist român de etnie maghiară

Lajos Sătmăreanu, cunoscut și sub numele de Ludovic Sătmăreanu (născut Lajos Szatmári; 21 februarie 1944, Salonta – 30 iunie 2025), a fost un fotbalist român de etnie maghiară, evoluând pe postul de fundaș dreapta. Este considerat unul dintre cei mai constanți și valoroși apărători ai generației sale, fiind component al echipei naționale a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1970, desfășurat în Mexic.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Lajos_Sătmăreanu#/media/Fișier:Lajos_Sătmăreanu.jpg

Pentru performanța sa internațională, în special participarea la turneul final din 1970, a fost decorat în martie 2008 cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a. După retragerea din activitatea competițională, s-a dedicat carierei de antrenor, lucrând în special cu grupele de juniori.

Născut la Salonta, Lajos Sătmăreanu a început fotbalul la clubul local Recolta, debutând în Divizia A în 1963, la Crișana Oradea. După perioade petrecute la Flamura Roșie și ASA Târgu Mureș, a ajuns la Steaua București, club la care a evoluat timp de zece sezoane și unde a cunoscut cele mai mari succese ale carierei.

Cu Steaua a câștigat titlul de campion al României în sezonul 1967–1968 și cinci Cupe ale României (1966, 1967, 1969, 1970, 1971), participând la toate finalele și marcând un gol decisiv în finala din 1966. Stilul său de joc i-a adus supranumele de „Facchetti al Carpaților”, iar în 1968 și 1969 s-a clasat pe podiumul anchetei „Fotbalistul român al anului”.

După perioada Steaua, a mai jucat la Bihor Oradea și Progresul București, cu care a promovat în Divizia A. În total, a adunat 306 meciuri și 6 goluri în prima ligă.

Pentru echipa națională a României a disputat 42 de meciuri, marcând un gol. A fost titular în toate cele trei partide ale României la Campionatul Mondial din 1970, competiție în care selecționerul Angelo Niculescu l-a considerat unul dintre cei mai constanți jucători ai lotului. A mai participat la preliminariile Campionatelor Europene și Mondiale din anii ’70 și a evoluat și pentru selecționata olimpică.

După retragere, Lajos Sătmăreanu a activat timp de peste trei decenii ca antrenor, în special la nivel juvenil, fiind implicat în formarea unor jucători importanți ai fotbalului românesc. A lucrat îndelung la Steaua București, apoi la școli private de fotbal și la cluburi din ligile inferioare, revenind ulterior la CSA Steaua București.

De etnie maghiară, Lajos Sătmăreanu a fost apreciat nu doar pentru cariera sportivă, ci și pentru contribuția sa la educarea tinerilor fotbaliști. În 2003 i-a fost dedicată o carte biografică. S-a stins din viață la 30 iunie 2025, la vârsta de 81 de ani.