Jurnal FM 
„Moara cu povești”. La Carei, în 2023, un monument pentru (ne)liniștea noastră…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on iunie 23, 2023
Motto: „Că suntem români, că suntem unguri, că suntem greco-catolici, că suntem ortodocşi, suntem cu toţii în aceeaşi ţară. Trăim cu toţii acelaşi destin şi doar cei care vor să ne dezbine, abia aceia sunt adevăraţii trădători”. – Coneliu Coposu
Stimați amici, astăzi, vă propun să ne oprim și să „măcinăm” câte ceva rămas de „măcinat” de prin vara trecută și să poposim la doar câțiva kilometri de frontiera de nord-vest a țării, preț de un nou semnal de alarmă serios, zic eu, în urbea mea natală, municipiul Carei din județul Satu Mare, unde se află, aproape atins de niște planuri fantasmagorice, ireale și inutile, Monumentul Ostașului Român, operă din anul 1964 a sculptorului băimărean Gheza Vida, ridicat în cinstea luptelor pentru eliberarea de sub ocupația horthystă a teritoriului românesc. Țin a vă spune, de la început, că azi e o „poveste” mai lungă de citit, așa că, dacă aveți altceva de făcut, faceți! Și vă sugerez, astfel, să nu mă-njurați în gând ori cu voce tare pentru că v-am ocupat, de pomană, timpul! Astăzi, îndrăznesc să vă propun să mai poposim pe o chestiune legată de conviețuire într-o urbe mică de provincie. Repet ce am mai spus de multe ori, că, din punctul meu de vedere, istoria ne-a „condamnat”, pe români și pe maghiari, să trăim împreună în acest colț de lume, iar toate răutățile, puseele șoviniste și iredentiste, din ce în ce mai dese și mai vizibile atât la nivel de stat dar și „la firul ierbii”, precum și atitudinile arogante, de stăpân „implicit”, pasămite, vor trebui să dispară într-un viitor mai apropiat ori mai îndepărtat, pentru că, altfel, tensiunile semănate de niște iresponsabili pot duce la conflict. Iar la acest capitol, în „meciurile” istorice de acest tip, scorul nu e favorabil Ungariei…Oricum am privi istoria! Pentru că și puseele de acest fel din interior, cu manifestări evidente prin Ardeal, se trag tot de la Orban și a lui ceată! Deocamdată, este un fapt de netăgăduit că, în comunităţile majoritar maghiare din Ardeal, dictează, faptic, Budapesta, îmbrăcând acest control într-un fel de „revizionism asimetric”, pe care Ungaria îl întreţine în măsura posibilităţilor ei economice. Probabil, când va dispărea „combustibilul” economic, „lanțul de iubire” se poate rupe, dar, până atunci, există, din păcate, posibilități de atingere a unui prag critic care să ducă la eventuale conflicte mai „contondente”. La propriu! Nu mă credeți? Mergeți pe orice stadion ori complex sportiv clădit din fonduri guvernamentale maghiare prin „secuime” dar nu numai, și veți vedea/auzi multe expresii de sorginte iredentistă demne de anii ‘40 ai secolului trecut. Scandări de tip „Ria-Ria-Hungaria!” ori imnuri ale unor ținuturi inexistente legal, coroborate cu afișări ostentative ale drapelului național maghiar ori ale drapelului maghiar ante-1918, chestii care n-au nicio treabă cu meciurile din teren, sunt un fapt mai mult decât obișnuit și intrat, parcă, în „normalitate”! Vorbim aici de atitudini „la firul ierbii” nu de discuții savant-diplomatice și „farfastâcuri” de salon! Bașca, în administrațiile locale conduse majoritar de UDMR, în mai multe localități ardelene, se întâmplă fix aceleași „mișmașuri” valabile ca oriunde prin țara asta, unde se-ntâmplă să fie în vigoare expresia „sat fără câini” și unde cetățeanul e ultimul pe lista de atenție a politrucilor de toate felurile și interesele. Și „furăciunile”-s, firește, la fel de periculoase pentru avutul public, chiar dacă-s făcute în altă limbă decât în cea română! Parol! Sau „biztos”, cum preferați!
Am să mai fac o scurtă divagație înainte de a vă zice una-alta despre monumentul din Carei. Pentru mine este mai mult decât evident că, de mult timp încoace, „firul roșu” al politicii „găștii” apropiate lui Orban este axată pe alipirea (revenirea), într-o formă sau alta, a Transilvaniei la Ungaria. Celelalte scenarii sunt cusute cu ața roș-alb-verde a florii din sigla udemeristă! Sunt, din păcate, mulți „mioritici” de-ai noștri, ca brazii, ce-l plac pe Orban, pe principiul „măi, ce bine le zice el stăpânilor lumii!”…Și cum luptă el pentru „boborul” său! Cioace, frațicule, cioace! Ca să nu zic că mai sunt și alții, mai blazați, ce minimalizează fenomenele de factură „centrifugă” manifestate prin Ardeal. Cei ce gândesc așa ar trebui să reflecteze la faptul că lucrurile pe care le face bine (sau zice că le face bine) Orban pentru poporul din granițele sale (și pentru cel din granițele altora…) nu înseamnă aproape deloc c-ar fi bine și pentru România, lucru pe care-ar trebui să-l priceapă și diriguitorii de la București. Oricare ar fi aceștia! Obiectivul esențial al guvernărilor ungurești, cam de pe la Trianon încoace, a fost și rămâne ca, printr-o politică așa-zis „conservatoare” și „dreaptă”, bazată pe un așa-zis „drept istoric”, să câștige cât mai multă susținere externă (fie de la Putin fie de la Trump, de la urmașii lui madam Merkel ori alți „circari” mondiali) dar și pe meleagurile mioritice românești, pentru o așa-zisă autonomie a Transilvaniei, într-o viitoare și fantezistă alipire ulterioară la Ungaria aia mare de vreo șaizeci și patru de comitate! Atragerea de „idioți utili” în propagarea ideilor pe care le urmează cu obstinație, precum și câștigarea bunăvoinței diferitelor „felii” din societatea românească este urmărită ca fiind un instrument vital în scopurile țintite. Cine nu înțelege cele spuse anterior ori este „naiv” ori analfabet funcțional. Nu-ți trebuie înalte școli „harvardiene” ori de alt fel ca să vezi ce este „vizibil din avion”! Sunt vizibile și de către cei cu „școala veții”! Rămâne să le mai vadă și cei care conduc (sau se fac că ei conduc) destinele României!
Că tot veni vorba despre Viktor Orban, vă reamintesc aici, pentru a-i urmări „ascensiunea”, despre o carte-document apărută în această primăvară și pe care o puteți procura de pe site-ul Grupului brașovean Libris (libris.ro.) „Lebăda neagră de pe Balaton. Viktor Orbán și o obsesie asumată”, o apariție coordonată de amicul meu Romeo Couți, jurnalist TVR din Cluj-Napoca, apărută la Editura Creator și a cărei lansare a avut loc pe 15 martie, la Miercurea Ciuc. Autorul coordonator al cărții și Editura Creator din Brașov mi-au făcut atunci onoarea de a mă desemna drept moderator al evenimentului de lansare a cărții. Cartea a fost prezentată ulterior și la Cluj-Napoca și a avut parte de aceeași prezentare și la București pe 5 și 6 aprilie 2023. Relativ recent, a fost prezentată și la Vălenii de Munte și la Târgu Mureș. Puteți comanda cartea la linkul acesta. Vă promit că nu veți regreta!https://www.libris.ro/lebada-neagra-de-pe-balaton-romeo-couti-LIB978-606-029-638-6–p29034782.html?afid=uszkai&utm_source=afiliere_interna&utm_medium=uszkai&utm_campaign=afiint
Am să-ncerc să trec acum la subiectul pe care doresc să-l supun atenției dumneavoastră. Sunt convins că foarte mulți dintre dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri ori auziți despre ele, ați auzit de expresia „ultima palmă de pământ românesc eliberată în Ardeal”? Este vorba, firește, despre municipiul Carei. Dacă n-ați fost vreodată prin urbea de la frontiera de nord-vest a României, e bine să ajungeți pe aici și să vedeți și „Monumentul Ostașului Român”, operă a renumitului sculptor băimărean Gheza Vida. Câtă vreme îl veți mai putea vedea așa cum l-a conceput autorul! Monumentul a fost finalizat în anul 1964 și este amplasat în centrul orașului, cu ocazia marcării a două decenii de la luptele din zona Careiului din timpul celui de-al doilea război mondial. În luna august a anului trecut, scriam câte ceva aici în „Jurnal…” despre o ședință publică la primăria din Carei, ținută pe 10 august 2022, de dezbateri privind un proiect de transformare a arealului acestui monument în ceva ce doar niște creiere înfierbântate (și, în plus, ahtiate după bani, cred eu) pot concepe, în totala încălcare a normelor legale în materie de monumente istorice! Bineînțeles, un proiect „îmbrăcat” în fel de fel de „artificii” care să „pape” cât mai mulți bani din banul public și care să umple de penibil însăși semnificația de bază a acestui monument. Revin cu aceste rânduri de azi tocmai din cauza faptului că săptămâna trecută, în data de 15 iunie, într-o ședință de consiliu local din Carei, consiliu dominat „copios” de UDMR, secondat de reprezentanții altor partide care nu vor să-l supere pe domnul primar, a fost reluată problema proiectului pentru reamenajarea zonei Monumentului Ostașului Român din Carei, în valoare de 27,7 milioane lei. La această ședință, consilierii locali careieni au votat, fără nicio „apăsare”, documentația tehnică pentru obiectivul de investiție „Remanajare parc zona Monumentului Ostașului Român” în condițiile în care acest proiect urmează să fie depus spre finanțare în cadrul PNRR. Adică în acea „biblie” de muls și „ciupit” bani! Lucrările efective de construcții și montaj s-ar ridica la 20,9 milioane lei cu TVA inclus (17,56 milioane lei fără TVA). Alte detalii „mirobolante” despre cum au gândit „făcătorii” acest proiect, puteți găsi în primul link inserat la „Surse”, la finalul rândurilor de față. Nu de altceva, dar acel „portal de știri” de la acest link este gestionat fix de un consilier de-al primarului. Presă independentă, nu-i așa?
Nu am să reiau aici detaliile destul de netransparente în faza inițială a proiectului, dar țin să precizez că absolut nicio observație primită la ședința de dezbatere publică din 10 august anul trecut nu a fost luată în seamă! La fel cum primăria din Carei nu bagă-n seamă și faptul că au ridicat în aprilie a.c., în fața primăriei, o controversată statuie a lui Ferenc Kölcsey, autorul textului imnului național al Ungariei. în limite ieșite din legalitate și inaugurată în prezența controversată a președintei Ungariei, cea care, la ordinul lui Viktor Orban, bagă bețe prin gardul unei vieți și conviețuiri normale în afara granițelor unde dânsa are prerogative legale. Că veni vorba, evidența spune că statuia aceasta este amplasată ilegal, iar conform Direcției Județene pentru Cultură Satu Mare, statuia poetului și politicianului Ferenc Kölcsey nu este conformă cu avizul Ministerului Culturii nr. 2/MFP/2023, iar, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției nr. 7204/11.04.2023, primarul municipiului Carei a fost sancționat cu o amenda de 10.000 lei și s-a dispus ca sancțiune complementară „desființarea lucrărilor și aducerea terenului la starea inițială.” Credeți că primarului respectiv îi pasă? În ultima perioadă, am trecut destul de des prin acea zonă și este fix acolo, exact în starea ilegală constatată. Nimeni nu face nimic! Dar să revenim la monumentul despre care vorbeam anterior. Și ca să nu existe dubii, am să reiterez ceea ce am mai spus în mai multe articole de-ale mele, fiind întrebat de mai mulți amici, unguri și români, deopotrivă, dacă „am ceva cu ungurii”, pentru că în unele articole din ultimul an „m-am legat” de unele derapaje „orbaniste” și nu numai și de cântatul în strună către acesta al UDMR-ului de pe plaiurile mioritice. Nu am nimic cu nimeni, stimați monșeri și „kedves hölgyeim és uraim”! Respect pe orice reprezentant al speciei Homo Sapiens, indiferent de etnie, culoare, credință, cultură etc, dacă e om și nu „cutră”! Am ceva doar cu prostia, cu reaua voință, cu șovinismul, cu xenofobia, cu rasismul și disprețul față de români, românitate și România! Restul e cancan! Spun asta ca unul care respectă orice om care-i cetățean al nației sale, indiferent în ce limbă-și spune rugăciunea de dimineață ori înjurăturile de seară!
Prin cele scrise aici îmi exprim, încă o dată, clara îngrijorare pentru ceea ce va deveni arealul monumentului din Carei, areal plănuit a fi umplut, efectiv, cu betoane și care, din păcate, va ascunde și nu va pune în valoare acest monument, în condițiile în care, din nou, se încalcă legea și aici. Autoritățile statului tac chitic și „n-au nicio treabă cu trăgaciul”! Cât era UDMR la guvernare, aș mai putea înțelege, dar acum ce-l oprește pe acest stat să dea peste degete celor ce vor să-ncalce legea? Am să reiau din datele despre care scriam anul trecut și am să trec, din nou, în revistă câteva date despre acest monument și despre sculptorul Gheza Vida și câte ceva din „periplul” actual al monumentului, planificat a fi „repus în valoare” într-un stil ciudat și chiar răuvoitor! Am să-ncep prin a aduce aminte tuturor că bătălia de la Carei din octombrie 1944, precum şi data de 25 Octombrie au devenit, începând cu anul 1959, ziua în care România îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. Monumentul, devenit emblematic în timp, a fost dezvelit în anul 1964, în centrul orașului, după cum spuneam anterior, fiind inaugurat în prezența ministrului Forțelor Armate de atunci, Leontin Sălăjan. Monumentul este opera sculptorului Gheza Vida și a arhitectului Anton Dâmboianu. Acest monument reprezintă și trebuie să continue să reprezinte, fără dubiu, un loc de omagiere a eroilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial, dar și în luptele pentru țară din toate timpurile. Firește, datorită amplasării, este unul din monumentele cele mai vizitate ale orașului Carei. Monumentul este înscris la poziția nr. 304, cod SM-III-m-A-05382, în „Lista monumentelor istorice”, actualizată prin Ordinul ministrului Culturii și Cultelor nr. 2314/8 iulie 2004. Monumentul este realizat din piatră albă, cu o deschidere frontală de 18 metri, adâncimea de cinci metri și înălțimea de 12 metri. Monumentul este compus din cinci elemente cu semnificații simbolice: un cap de țăran, care inspiră demnitate și statornicie (simbolul răscoalelor țărănești), o poartă cu încrustații asemănătoare celor care împodobesc porțile maramureșene („poarta jertfelor”), o femeie plantând o floare (simbolul reînnoirii, al vieții), chipul unui ostaș, care impresionează prin masivitatea și trăsăturile sale aspre și un obelisc asemănător turlelor bisericilor maramureșene (un simbol al flăcării veșnice). Pe monument este inscripționat următorul text: „Glorie ostașilor armatei române căzuți în lupta pentru eliberarea Patriei”.
Artistul Gheza Vida își caracteriza această operă astfel: „Lucrarea are mai multe elemente simbolice, începând cu acel cap de țăran care există la capătul complexului, simbolizând răscoalele țărănești care au fost pe aceste meleaguri. Urmează poarta jertfelor care s-au dat pentru eliberarea patriei. E țăranca ce împlântă o floare, simbolizează viața nouă care începe. Urmează soldatul eliberator care, sub forma în care e reprezentat, ilustrează un ostaș demn de menirea lui, participant activ la eliberarea Patriei. Ca punct culminant al acestui monument, am înălțat obeliscul sau flacăra veșnică, un obelisc ce seamănă cu turlele bisericilor din Maramureș”. Mai aproape de zilele prezentului nostru „tulburel”, Monumentul Ostaşului Român din Carei a fost preluat în patrimoniul Muzeului Judeţean de sub jurisdicţia Primăriei municipiului Carei la începutul lunii septembrie 2013, iar imediat după aceea au şi început niște lucrări de reabilitare. Această preluare a fost necesară atunci pentru a se putea justifica cheltuielile în „malaxorul” mult prea alambicatei noastre birocrații. La Monumentul Ostaşului Român, au loc, în fiecare an, cu diverse ocazii importante din istoria țării, diverse festivităţi și ceremonii, în cinstea eroilor neamului şi a Armatei Române, depuneri de coroane, ceremonii militare și religioase, precum şi parade militare, cu participarea unor personalităţi reprezentative ale statului român. Acest monument este și trebuie să rămână locul de întâlnire al oamenilor care-şi iubesc patria şi totodată loc de aduceri aminte. Spun „trebuie” tocmai pentru că administrația locală, după o lungă perioadă, de circa un deceniu, în care a plantat în jurul monumentului arbuști de tuia ornamentală care, efectiv, au ascuns (voit) monumentul, prin înălțimea la care au ajuns acești arbuști, s-a gândit să toace niște bănuți, că tot fac ei cam ce-i taie capul prin urbe, în scopul…nu știu care! Nu vreau să fac procese de intenție nimănui, dar nu prea cred că ascunderea monumentului, „placat” cu tuia timp de atâția ani a fost chiar întâmplătoare! Asta dacă nu e chiar „inocență” în stare pură! A se citi, totuși, „incompetență” în loc de „inocență”! Și rea-voință, firește!
În ceea ce-l privește pe artistul care a realizat monumentul, Gheza Vida (n. 28 februarie 1913, la Baia Mare – d. 11 mai 1980, Baia Mare), acesta a fost un reputat sculptor, membru corespondent al Academiei Române. S-a născut în familia lui Iosif şi Rozalia Vida, ca al optulea copil al acestora. Toţi cei şapte fraţi dinaintea lui muriseră la vârste foarte mici, de aceea părinţii i-au dat un prenume care nu mai fusese dat în familia lor (Gheza), în spiritul credinţei populare că astfel vor înşela soarta şi că el va supravieţui. Gheza se trage dintr-o familie românească săracă. Tatăl său a fost miner sau, după unele surse, ţăran. Unii autori ortografiază numele său Gheza, alţii Geza sau Gèza dar sculptorul a spus, în mai multe rânduri, clar și răspicat, că este român. Îmi vine-n minte o mică „snoavă” auzită „pe surse” aici în Carei, cum că primarul Kovacs din Carei ar fi dorit, la un moment dat să acorde un titlu municipal post-mortem artistului prin urmașa sa, crezând că este maghiar ca etnie, dar ar fi renunțat aflând că nu-i așa. De parcă arta și bunul simț ar avea etnie! Nu am să dezvolt alte date biografice despre artist pentru că nu asta mi-am propus azi. Acesta a încetat din viaţă la 11 mai 1980. Astăzi, deja considerat un clasic al sculpturii româneşti, Gheza Vida şi-a înscris numele în istoria artei printr-o activitate cert influenţată de circumstanţele socio-istorice ale epocii sale şi chiar de un anume spaţiu bine determinat geografic: Maramureşul natal. Așa cum am mai relatat anul trecut, pe 10 august 2022, a avut loc, la sediul Primăriei din Carei, acea dezbatere publică pentru proiectul primăriei Carei denumit „Reamenajarea parcului din zona Monumentului Ostașului Român”, un proiect în valoare de cinci milioane de euro, al cărui manager de proiect este nimeni altul decât primarul orașului Carei, domnul Kovacs Eugen. Ca să înțelegeți cine este acest domn, membru UDMR, aflat la al cincilea mandat în fruntea administrației locale, acesta declarase public, într-o ședință de consiliu local în anul 2018, despre acest monument că este unul „politic”. Fapt pentru care o fi decis să-l umple el cu niște…„produs turcesc”?! Este același domn care, constant, refuză amplasarea în spațiul public aflat în administrarea urbei a unui catarg cu drapel românesc, demers susținut de mai multe asociații culturale românești, cărora dom’ primar „le-a dat cu flit” în mod constant! Unul dintre motivele (exprimate public de acest domn) pentru care nu a fost de acord cu drapel românesc pe catarg în centrul orașului este că s-ar „întărâta” sentimentele maghiarilor din urbe! Hilar, dar asta gândește primarul Kovacs din Carei, călare pe fițe „europeniste”!
Acest domn este unul care, constant, la manifestările publice unde reprezintă instituția pe care o conduce, nu poartă eșarfa tricoloră pentru că, probabil, îl „arde”…Precum „sindromul vampirilor” pe care-i arde lumina zilei, mai știi? Păcat pentru buna înțelegere care-ar trebui să primeze între români și maghiari și orice etnii or mai trăi pe aici! Și tot anul trecut, mai ziceam că e de rememorat și un „ping-pong” penibil derulat în ultimii ani, referitor la dezvelirea unui bust al regelui Ferdinand I în Carei, apropo de locul amplasării acestuia, care, într-un final, după multe tergiversări jenante și degradante, a fost amplasat, undeva într-o margine de trotuar, mult în stânga Monumentului Ostașului Român din Carei. Oare pentru că acest rege a fost supranumit Ferdinand I „Întregitorul”? Adică „Întregitorul de țară”…Posibil! Acum peste o lună, am participat la un simpozion public desfășurat la Biserica greco-catolică „Sf. Andrei” din Carei, simpozion dedicat familiei Marchiș, cea care reprezintă un reper al comunității românești careiene și unde a fost invitat, la un moment dat, să ia cuvântul și primarul Careiului. Printre multe baliverne (îmi asum termenul prea „tare”) a mai adăugat, fix ca nuca-n peretele simpozionului, niște teze dragi sufletului lui Viktor Orban, apropo de migranții de prin Asia care ne invadează și ne „întinează” valorile creștinismului de pe aceste meleaguri! N-avea nicio treabă elucubrația dânsului cu tema simpozionului, dar dacă a fost „scăpat” la microfon, a zis omul ce a vrut! Pentru că n-a fost prevăzută și o secțiune de întrebări și dezbateri, nimeni din sală nu i-a reproșat nimic acestui om care se comportă fix ca pe moșia sa personală! Bine-ar fi ca acolo unde nu se pricepe, să tacă! Dar n-am să reiau zicerea aceea cu cine-i mai fudul și în ce condiții! Îmi aduc aminte că-n vara trecută, ca să arate „prețuirea” pe care Primăria Carei o acordă monumentului despre care amintesc, din nou, azi, dar și față de bustul lui Ferdinand I, a aprobat instalarea unui tobogan gonflabil pentru distracții „jucăușe”…Adică în zona imediat adiacentă a celor două lucrări de for public/ opere comemorative, încălcându-se flagrant legea, care spune că, în acest spațiu, se instituie un „spațiu de protecție”. Mai lipseau niște grătare de mici, niște cazane de gulaș și niscaiva tarabe cu pălincă și bere! Reamintesc faptul că, la dezbaterea publică din 10 august de anul trecut, au participat academicianul Marius Porumb, artistul membru al UAP, Zoe Vida-Porumb, fiica autorului monumentului, dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare, prof. Carmen Fărcașiu, redactor la ziarul „Făclia”, Zamfir Danciu, directorul Direcției Județene de Cultură și Patrimoniu din Satu Mare, Florin Găzdac, consilier la Prefectura Satu Mare, prof. Viorica Boldur, Victor Micle, președinte al filialei Carei a Societății „Avram Iancu”, ing. Daniela Ciută, președintele Asociației românilor refugiați și expulzați în 1940, filiala Carei, mai mulți cetățeni din Carei, precum și echipa de proiect care a planificat și pus în documente proiectul, în valoare de cinci milioane de euro, pus în scenă pentru acces la bani și, implicit, după cum rezultă evident, pentru minimalizarea Monumentului Ostașului Român…Am să reiau, în cele ce urmează, descrierea câtorva elemente din desfășurarea acelei dezbateri. Menționez că proiectul denumit „Reamenajarea parcului din zona Monumentului Ostașului Român” a fost realizat de arhitectul băimărean Paskucz Ștefan. În fapt, tot ce a reieșit din această întâlnire a fost că acest proiect are extrem de multe lipsuri, cu multe semne de întrebare, iar monumentul e tratat de inițiatori fix cu partea dorsală! Cer iertare celor mai sfioși în exprimări! Arhitectul Paskucz Ștefan a expus proiectul, un proiect stufos, alambicat și neclar, în ce privește enumerarea de personalități maghiare menționate în „economia” istoriei urbei, dar – ce să vezi?- lipsea din proiect fix numele sculptorului și al arhitectului Monumentului Ostașului Român, Gheza Vida și Anton Dâmboianu, o evidentă și deloc întâmplătoare lipsă de bun simț și clară sfidare din partea autorilor proiectului, arhitecții Paskucz Ștefan și Tima Erika.
La Carei, în 2023, un monument pentru (ne)liniștea noastră…
Firește, proiectul, așa cum a fost prezentat la această dezbatere de către autori, nu s-a regăsit și nu a putut fi văzută pe site-ul Primăriei Carei (la fel, de principiu, e greu de văzut pe acest site nicio urmă de transparență decizională apropo de proiectele de hotărâri ori despre ordinea de zi a ședințelor de consiliu local, conduse, din umbră, cu mână de fier, de nenea primarul). Cert este că localnicii și oricare cetățean român, apropo de legea transparenței decizionale, nu au beneficiat de informări integrale despre proiect, ci doar trunchiate. Până aproape de ilegalitate…La această dezbatere, mai mulți participanți din Carei și-au exprimat totala nemulțumire pentru modul în care conducerea Primăriei dorește să intervină asupra zonei verzi din jurul Monumentului Ostașului Român, zonă care ar urma a fi dominată de betoane. A urmat academicianul Marius Porumb, care a fost mandatat de către președintele Academiei Române să susțină punerea în valoare a Monumentului Ostașului Român și nu ascunderea lui după coloane de beton. În cele de mai jos, voi reda, preluată din portalul de știri „Buletin de Carei”, o parte din luarea de cuvânt, la dezbaterea publică din 10 august, a academicianului Marius Porumb, prezent la această activitate împeună cu soția sa, fiica artistului Vida Gheza, doamna Zoe Vida-Porumb. Acesta a spus:
„Suntem în orașul Carei cu ocazia unui demers important al reamenajării parcului din zona Monumentului Ostașului Român, proiect inițiat de Primăria Municipiului Carei. Pentru inițiativa de a pune în valoare Monumentul Ostașului Român felicităm Primăria. Prin Memoriul de prezentare, proiectul este supus consultării publice. Monumentul Ostașului Român este înscris în Lista Monumentelor istorice din România la poziția nr. 304. Monumentul Ostașului Român din Carei este înălțat în centrul municipiului Carei, ultimul oraș eliberat de Armata Română de sub ocupația fascisto-horthystă, la 25 octombrie 1944, dată ce a devenit Ziua Națională a Armatei Române. Monumentul de la Carei este un obiectiv de importanță națională, fiind de categoria A, ce trebuie să aibă obligatoriu avizul Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice din România. Data de 25 octombrie 1944 este un moment de maximă împortanță pentru Istoria României, celebrat de ansamblul monumental de la Carei. În memoriul de prezentare a proiectului se spune că „monumentul este dedicat: victimelor celui de-al doilea Război Mondial”, autorii uitând că acesta marchează de fapt victoria Armatei Române. Surprinzător, textul proiectului nu menționează numele autorilor monumentului, celebrul sculptor Gheza Vida și arhitectul Anton Dâmboianu. Proiectul intitulat „Reamenajare Parc zona Monumentului Ostașului Român” este semnat de arh. Erika Tima și arh. Stefan Paskucz, șef de proiect. Destinația propusă: Parc în suprafață totală amenajată în proiect de 17295 m.p. cu o copertină, amfiteatru și 2 pavilioane.
La Carei, în 2023, un monument pentru (ne)liniștea noastră…
Dacă analizăm atent proiectul, constatăm o aglomerare de elemente de arhitectură în jurul Monumentului care par să-l înăbușe, diminuând importanța ansamblului. În spatele monumentului se propune „o zonă multifuncțională pentru evenimente, jocuri publice, teatru etc.”…. Adică un soi de amfiteatru între monument și blocurile cu locuințe, unde să fie ceva evenimente, în condițiile în care în urbe există un asemenea loc de câțiva ani, total nefolosit…din lipsă de evenimente…În continuare, academicianul Marius Porumb a specificat doleanțele majorității participanților, iar eu vi le reiau aici, tocmai pentru că spusele dumnealui sunt foarte coerente și pertinente: „Dorim să subliniem că un monument dedicat eroilor este un altar închinat celor căzuți pentru Țară și pentru eliberarea teritoriilor cotropite, un loc de solemnitate, smerenie și recunoștință. Considerăm că amplasarea amfiteatrului în imediata vecinătate a monumentului este o impietate, ce trebuie regândită și amplasată în altă parte a parcului.Textul proiectului de „Reamenajare a Parcului din zona Monumentului Ostașului Român” de la Carei prezintă sumar și superficial date referitoare la importanța istorică, fără a sublinia excepționala valoare artistică și memorială, semnificația și simbolistica pentru istoria noastră națională. În schimb, se acordă un larg spațiu, cu multe detalii inutile în economia proiectului altor monumente istorice din Carei, autorii considerând că deși este „un oraș relativ mic”, acesta „are în schimb o istorie vastă. În privința monumentelor arhitecturale, în special poate concura cu oricare dintre orașele mari ale Transilvaniei”. În economia proiectului, există o prezentare amănunțită și în detaliu a istoriei orașului Carei (p.26-29), din secolul al XIII-lea până în prezent, cu foarte multe detalii, nu are sens și nu este utilă pentru reamenajarea unui parc în jurul unui monument ridicat în secolul al XX-le. Analizând proiectul, constatăm utilizarea în jurul monumentului a numeroase elemente de beton, de astă dată fiind eliminată total plantația de tuia care mărginea aleea, fiind înlocuită cu două copertine pe stâlpi, asemănătoare unor peroane de gară, de o parte și de alta a monumentului. Întrebare: Ce rol au aceste copertine? Ce adăpostesc ele? Neobișnuită este și inscripționarea la mare distanță față de Monument, pe o grindă de beton a denumirii „Monumentul Ostașului Român”. În fața monumentului, la nivelul de călcare, au fost prevăzute 12 corpuri de iluminat, care, prin amplasare, vor îngreuna circulația. Cele două pavilioane sunt amplasate judicios în afara spațiului rezervat unor ceremonii. Ne întrebăm dacă autorii au realizat un proiect dedicat momentului istoric de la 25 octombrie 1944, moment de importanță majoră în istoria României, deoarece este perceptibilă o tendință de diminuare a valorii naționale a monumentului careian și amplasarea lui în zona de interes local. În acest sens credem că este necesară implicarea și colaborarea cu Ministerul Culturii și evident cu Ministerul Apărării Naționale, în calitatea lor de inițiatori și ctitori. În acest proiect, este obligatoriu de inclus amenajarea unui muzeu – pavilion expozițional care să prezinte importanța națională a zilei de 25 octombrie 1944, prin care România se afla din nou în granițele sale firești.
La Carei, în 2023, un monument pentru (ne)liniștea noastră…
Expoziția trebuie de asemenea să înfățișeze fazele de construcție ale monumentului pe baza unor documente și fotografii contemporane edificării. De asemenea în proiect nu este prevăzut niciun spațiu în care să se facă serviciu religios în amintirea eroilor. Proiectul propus pentru amenajarea Parcului din zona Monumentului Ostașului Român, inițiat de Primăria municipiului Carei, are desigur o importanță deosebită. Valoarea istorică, civică și patriotică a Monumentului Ostașului Român este de o importanță excepțională pentru istoria națională, ce nu trebuie bagatelizat sau neutralizat, complexul monumental de la Carei simbolizând o pagină glorioasă din istoria Patriei care se cheamă România.Tendința de diminuare a importanței istorice și civice a monumentelor românești de for public, se manifestă și la Oradea, în cazul monumentului Marelui voievod Mihai Viteazul, unificatorul celor trei țări românești, impozanta statuie de bronz fiind demontată și depozitată într-o curte, iar statuia poetului național Mihai Eminescu stă de șase ani pe soclu împachetată într-o ladă de scânduri. La Carei, bustul de bronz al poetului național a fost amplasat pe marginea unui trotuar, neprimind acces în spațiul dedicat statuilor personalităților culturale locale. De curând, primăria din Turda a încercat mutarea din centrul istoric a statuii eroului național Avram Iancu, într-un loc mai puțin vizibil. Considerăm că Proiectul intitulat Parc în zona Monumentului Ostașului Român de la Carei, ce dispune de importante fonduri europene (cinci milioane Euro), trebuie regândit. Este extrem de important ca proiectul să utilizeze fondurile judicios, contribuind la creșterea valorii artistice și culturale a complexului monumental fără a deturna sensul și semnificația, complexul monumentul fiind închinat Armatei Române victorioase care a reîntregit România. În calitate de expert Monumente istorice al Ministerului Culturii, consider că este imperios necesară revizuirea Proiectului, regândirea unor detalii, completarea unor detalii de proiectare (expoziție documentară și muzeu) precum și consultarea unor specialiști ai domeniului. În măsura în care doriți, Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române din Cluj Napoca, precum și eu personal, vă acordăm întregul nostru sprijin”… În ultima frază citată, este relevată și expertiza domnului academician Marius Porumb, director al instituției menționate. A urmat în discuții și dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” din Baia Mare. Cu multe detalii, cu informații, Teodor Ardelean a „reușit” să îi „deranjeze” pe cei care au lucrat la proiect. Au avut intervenții pe problemele ridicate de proiect și președinții de asociații careiene Victor Micle și Daniela Ciută dar și istoricul de artă Carmen Fărcașiu de la redacția „Făclia”, precum și alți careieni. Interesant și ciudat a fost faptul că singurul care a susținut punctul de vedere al echipei de proiect, „care dorește diminuarea spațiilor verzi și plantarea de multe tone de betoane și piatră” a fost fix cel ce ar fi trebuit să aibă mare grijă de proiect, adică domnul Danciu Zamfir, directorul Direcției Județene pentru Cultură a județului Satu Mare! Care nu cred că a auzit de avizul necesar prin lege din partea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor! La Legea nr. 379/2003 mă refer, cea privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, cu modificările și completările ulterioare. Din câte știu (și cred că știu bine), ONCE nu a fost consultat în vederea obținerii avizului strict necesar din lege, administrația locală careiană, nenea directorul Zamfir și echipa de proiect fiind cu un picior în afara legii…Nu ar fi prima oară, dar de ce trebuie respectate legile românești? O fi bine, o fi rău?
La Carei, în 2023, un monument pentru (ne)liniștea noastră…
Firește, ulterior dezbaterilor, în linia caracteristică, Primăria Carei nu a postat nimic pe site-ul său referitor la dezbaterea publică din data de 10 august. Ar mai fi de adăugat că la această dezbatere, apropo de interesul politicienilor din urbe, nu au participat reprezentanții vreunui partid din Consiliul Local sau dinafara lui. Nu interesează pe nimeni…În concluzie, momentan, starea proiectului este „ca-n tren” din punctul de vedere al legalității, dar, în linia proiectelor careiene făcute cu oiștea-n gard, și la nivelul de „interes” al politicienilor din județul Satu Mare (cu cei din Carei m-am lămurit ce pot și ce vor și nu mă refer strict la UDMR, care merge-n linia sa), este aproape sigur că vom vedea o monstruozitate crescută ca o veritabilă tumoare din beton în jurul Monumentului Ostașului Român. Aștept ca reprezentanți ai guvernării destul de „împiedicate” de pe cheiul Dâmboviței, măcar de la Ministerul Apărării Naționale (prin ONCE, dar nu numai) și Ministerul Culturii să „tragă de urechi” pe „gânditorii” proiectului eșuat dintru început și pe „managerul de proiect” Kovacs. Legal, firește, nu altfel! Nu de altceva, dar s-or trezi, la vreun moment dat, vreun prezident și vreun premier al nației, veniți taman de pe cheiul Dâmboviței, că vor să facă „baie de mulțime” la Carei, la Monument, la vreo ceremonie ori paradă militară și se vor împiedica de prea multe betoane! Că au grijă foștii (și probabil viitorii) „parteneri de guvernare” să trimită Monumentul la „coșul de gunoi” al interesului național!
La Carei, în 2023, un monument pentru (ne)liniștea noastră…
La finalul rândurilor de azi, reamintesc celor ce vor să înțeleagă că, în istoria poporului român, ziua de 25 octombrie este Ziua Armatei României și reprezintă un prilej de cinstire solemnă a oştirii, „sprijinul cel dintâi şi cel din urmă al unui neam”, aşa cum o definea Simion Mehedinţi. Această zi este, în acelaşi timp, un prilej de a ne arăta, încă o dată și permanent, respectul pentru memoria celor care au luptat de-a lungul secolelor pentru promovarea şi apărarea atributelor fundamentale ale naţiunii şi statului român. Careiul a fost eliberat în dimineața zilei de 25 octombrie 1944, după lupte crâncene de stradă. An de an, pe 25 octombrie, la Monumentul Ostașului Român, au avut loc, până în prezent, importante ceremonii militare și religioase, cu participarea Președintelui României și a reprezentanților guvernului român, pentru că municipiul Carei a devenit un simbol al luptei ostașilor români în timpul celui de-al doilea război mondial. Tocmai ce „re-modelarea” arealului monumentului face ca acesta și simbolistica pe care o reprezintă să fie canalizate spre nicăieri!Revin în prezentul pe care-l trăim, cu bunele și cu relele sale, și zic că, vorba unui personaj mai „colorat” în vorbire și faptă: „bine-ar fi de n-ar fi rău!”. Adică bine-ar fi să ne-aducem aminte că, în istorie, ascuțirea conflictelor, aroganța dusă la extrem, nesimțirea și bătaia de joc față de vecin îți poate aduce lecții pe care, momentan, crezi că nu ți le poate da nimeni! Mai ales niște „valahi” oarecare! Din păcate, „valahilor” le cam lipsește azi mâna cea atent și drept cârmuitoare! Sau creierul? Apropo de cele zise pe la începutul rândurilor de azi, repet ceea ce am mai spus, că, din păcate pentru statul român, nivelul de impotență politică a reprezentanților vremelnici ai acestuia este mai mult decât evident și nu m-aștept la reacții firești și legale (repet, legale) ca urmare a multiplelor lovituri „la gioale” date din direcția „asimetrică” Budapesta în direcția României, cu vajnicul și interesatul concurs al reprezentanților politici maghiari și maghiarofoni din România, adică UDMR-ul, în principal și „ț”-șpe asociații și ONG-uri cu stipendii clare de la Budapesta.
La Carei, în 2023, un monument pentru (ne)liniștea noastră…
Și mi-e ciudă, de asemenea, că „păpușarii” cu ochi azurii care au coada vârâtă până la capăt în a controla viața politică românească, făcând ei parte din vreun stat „paralel” sau „perpendicular” pe situație, au o durere fix „la bașcheții” din debara față de situația asta, cam de peste un deceniu și jumătate, către două! Cheia relațiilor româno-ungare, am mai spus-o și o repet, se află pe cheiul Dâmboviței, acolo unde trebuie „ruptă pisica”! Dacă se dorește sau dacă e în stare cineva! Cu Ciucă „al nostru” m-am lămurit „buștean” iar cu Marceluș nu cred să fie mare diferență! Omul nu stăpânește bine limba română, darămite condusul unei țări! Sau rămânem în poziția de a fi conduși etern de impotenți politic? Pentru că România este vizată direct de politica revanșardă a eșafodajului „orbanian”, iar ai noștri „ca brazii” dorm în bocanci și au uitat de consemnul primordial! Care consemn? Ăla de-i pus pe frontispiciul agenției de păpușele și păpușari și care zice că „Patria a priori”! Să ne trăiești, nene Iancule, că mare dreptate ai avut în toate comediile matale! N-ai habar ce de personaje se născură sub „zodia” matale! Dar fă cumva și ia-ni-i de pe cap!
Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse,surse foto și lecturi suplimentare despre subiectele din articol le puteți găsi aici:
Marinescu, Otilia; Brezovszki, Ana-Maria – Vida Gheza 28 februarie 1913, Baia Mare-11 mai 1980, Baia Mare, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, Baia Mare, 2003
Rusu, Dorina N. – Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999
https://www.visitcarei.ro/info/monumentul-ostasului-roman.html
http://monuments-remembrance.eu/ro/panstwa/rumunia-4/170-monument-of-the-romanian-soldier-2
http://www.graiul.ro/2018/05/12/omagiu-marelui-sculptor-al-maramuresului-gheza-vida-1913-1980/
