„Doina” de Mihai Eminescu

La 5 iunie 1883, Mihai Eminescu sosește la Iași pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare. Cu această ocazie, poetul citește în cadrul unei ședințe a societății Junimea poemul Doina, unul dintre cele mai controversate și intens comentate texte din literatura română.

Doina este un poem politic scris de Mihai Eminescu, publicat pentru prima oară în iulie 1883 în revista Convorbiri Literare. Deși a fost considerată de unii ultima poezie a sa, cercetătorii susțin că primele schițe datează încă din 1878, în contextul Tratatului de la Berlin și al pierderii sudului Basarabiei.

Sursa foto: https://pixabay.com/ro/vectors/mihai-eminescu-om-portret-poet-cap-152393/

Poemul exprimă un naționalism profund și radical, o reacție poetică față de împărțirea teritoriilor locuite de români între diferite imperii. Este caracterizat printr-un limbaj liric violent și imagini puternice, fiind în același timp o invocație mitică adresată lui Ștefan cel Mare, chemat să se ridice din mormânt și să salveze țara de invadatori.

Teme și simboluri

• Geografia sacră a României: De la Nistru la Tisa, Eminescu trasează idealul unei Românii Mari, unită teritorial și spiritual.
• Românul înstrăinat: Românii sunt „străini în țara lor”, iar străinătatea e văzută ca o agresiune culturală și economică.
• Ecologia și tradiția: Pădurea, codrul, este „fratele românului” – imagine a naturii pierdute, în contrast cu industrializarea („drumul de fier”).
• Mitul eroului salvator: Ștefan cel Mare apare ca o figură mesianică, chemat să reunească Moldova și să alunge dușmanii.

Poemul a generat opinii divergente:

• Este considerat de Nicolae Iorga „frumos și politic”, iar de Nicolae Manolescu o creație valoroasă din punct de vedere estetic.
• Alți critici, precum Z. Ornea sau Constantin Coroiu, o clasifică drept o lucrare minoră, excesiv de ideologică.
• Nicolae Steinhardt vede în Doina o poezie cu „frumuseți care clocotesc ca gheizerele”, deși o recunoaște ca fiind mai slabă decât lirica filosofică a poetului.

Unele pasaje au fost interpretate ca xenofobe, anti-ruse, anti-maghiare sau antisemite, dar și ca simple expresii ale suferinței identitare într-un context istoric critic. Alți comentatori propun o lectură ecologistă și conservatoare, punând accent pe critica modernizării haotice și pe legătura sacră dintre om și natură.

Receptarea istorică

• În perioada interbelică, Doina a fost asimilată de naționalismul radical și folosită ca manifest ideologic de către mișcări precum Garda de Fier.
• În perioada comunistă, poezia a fost cenzurată sau trecută sub tăcere, considerată incomodă din cauza tonului naționalist și antirus.
• A fost reactivată simbolic în 1989, în timpul Revoluției, și recitată în direct la Televiziunea Română de Victor Rebengiuc.

Astăzi, Doina este inclusă în programa școlară și continuă să fie subiect de analiză, controversă și revendicare ideologică, fiind văzută de unii ca o expresie a identității naționale, iar de alții ca o lucrare cu accente periculoase, anacronice.

Mai multe aici: https://jurnalfm.ro/doina/