Karl Manne Georg Siegbahn, fizician suedez

Karl Manne Georg Siegbahn (n. 3 decembrie 1886, Örebro, Suedia – d. 26 septembrie 1978, Stockholm) a fost un fizician suedez care a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1924, în semn de recunoaștere a cercetărilor sale în domeniul spectroscopiei cu raze X.

Siegbahn și-a început studiile la Universitatea din Lund, unde a obținut doctoratul în 1911. A devenit asistent de cercetare al lui Johannes Rydberg și l-a succedat în 1920 ca profesor de fizică la aceeași universitate. În 1916, a descoperit un nou grup de lungimi de undă în spectrele de emisie ale razelor X, cunoscut sub numele de seria M. De asemenea, a dezvoltat tehnici și echipamente care au permis o determinare precisă a lungimilor de undă ale razelor X. Un an mai târziu, după ce a devenit profesor la Universitatea din Uppsala, el și colegii săi au demonstrat, în 1924, că razele X se refractă prin prisme, un efect similar cu refracția luminii, deși mai slab și mascat de absorbția razelor X.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Manne_Siegbahn#/media/File:1924_Karl_Manne_Siegbahn.jpg

În 1937, Siegbahn a devenit profesor de fizică la Universitatea din Stockholm și, în același an, a fost numit director al Institutului Nobel de Fizică, creat de Academia Regală Suedeză de Științe. A ocupat această funcție până în 1975. De asemenea, a fost membru al Comitetului Internațional pentru Greutăți și Măsuri între 1939 și 1964. Fiul său, Kai Manne Börje Siegbahn, a devenit și el fizician și a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1981.

Siegbahn a lăsat o moștenire importantă în domeniul fizicii și al spectroscopiei cu raze X, iar contribuțiile sale au influențat profund cercetările ulterioare în acest domeniu.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Karl-Manne-Georg-Siegbahn