Jules Dumont d’Urville, navigator și explorator polar francez

Jules-Sébastien-César Dumont d’Urville (n. 23 mai 1790, Condé-sur-Noireau, Franța – d. 8 mai 1842, Meudon, Franța) a fost un navigator și explorator polar francez, cunoscut pentru expedițiile sale în Pacific și Antarctica.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jules_Dumont_d’Urville#/media/Fișier:Jules_dumont_d_urville.jpg

De la o vârstă fragedă, Dumont d’Urville și-a dorit să devină ofițer de marină, absolvind Academia Militară cu merite deosebite. Era pasionat de botanică și a dezvoltat cunoștințe vaste în diverse limbi și culturi.

În 1820, a participat la o expediție de cartografiere a Mării Egee. În timpul săpăturilor pe insula Melos, a obținut pentru Franța faimoasa statuetă Venus din Milo. În 1822, a luat parte la expediții în Mările Sudului, axate pe explorări botanice și hidrografice.

În 1826, cu aprobarea marinei franceze, Dumont a organizat propria expediție în Pacificul de Sud, căutând inclusiv urmele exploratorului Jean-François de La Pérouse, dispărut în 1788. Între 1826 și 1829, a explorat și cartografiat:

• Noua Zeelandă
• Insulele Fiji
• Noua Caledonie
• Noua Guinee
• Tasmania
• Insulele Caroline și Celebes

A colectat peste 1.600 de probe botanice și 900 de eșantioane de minerale, documentând obiceiurile și limbile localnicilor. În 1832, a propus împărțirea geografică a Microneziei și Melaniziei. În 1829, s-a întors în Franța și a publicat lucrarea „Voyage de la corvette Astrolabe”.

În 1837, la ordinul regelui Ludovic-Filip al Franței, Dumont a condus o expediție polară cu corăbiile Astrolabe și Zélée, pentru a explora Polul Sud. În ciuda condițiilor dificile, expediția a atins latitudinea de 63°S, fiind surprinsă de ghețuri. În 1838, a revenit prin Insulele Solomon și a acostat pe coasta de nord a Noii Guinee, denumind Golful Astrolabe. În următoarea expediție, a ajuns la Antarctica, revendicând pentru Franța regiunea Adélie, numită după soția sa.

Opere principale

• Voyage de la corvette « l’Astrolabe », 1826–1829, 12 volume text + atlas (Paris, 1830–39)
• Notice sur les îles du Grand Océan et sur l’origine des peuples qui les habitent, Bulletin de la Société de Géographie de Paris, 17/1, 1832
• Voyage au Pôle Sud et dans l’Océanie, 1837–1840, 23 volume text + atlas (Paris, 1841–54).