Joseph-Louis Lagrange, matematician și astronom francez de origine italiană

În 1766, la recomandarea lui Leonhard Euler și Jean le Rond d’Alembert, Lagrange a devenit director de matematică la Academia din Berlin, unde a activat peste două decenii. Aici a scris lucrări importante și a câștigat numeroase premii. Tratatul său „Mécanique analytique” (1788) a reprezentat o sinteză remarcabilă a mecanicii clasice, continuând tradiția lui Isaac Newton și influențând profund fizica matematică.

Stabilit la Paris din 1787, Lagrange a devenit membru al Academia Franceză de Științe și primul profesor de analiză la École Polytechnique. De asemenea, a contribuit la reformele științifice din perioada Revoluției Franceze și a fost membru fondator al Bureau des Longitudes.

În matematică, este considerat unul dintre fondatorii calculului variațiilor și ai teoriei formelor pătratice. A dezvoltat metode esențiale precum multiplicatorii lui Lagrange, a lucrat la teoria ecuațiilor și a adus contribuții majore în studiul ecuațiilor diferențiale și al seriilor. În fizică, a formulat principiile mecanicii analitice și a aprofundat principiul acțiunii minime.

În astronomie, a studiat problema celor trei corpuri și a identificat punctele de echilibru gravitațional cunoscute astăzi drept „punctele Lagrange”.

Moștenirea sa este celebrată în multiple moduri: numele său este înscris pe Turnul Eiffel, un crater lunar și asteroidul 1006 Lagrangea îi poartă numele, iar savantul este înmormântat la Panteonul din Paris.