John Keats, poet englez

John Keats (n. 31 octombrie 1795, Moorgate, Anglia – d. 23 februarie 1821, Roma, Statele Papale) a fost unul dintre cei mai mari poeți ai romantismului englez, alături de Lord Byron și Percy Bysshe Shelley. Deși a murit foarte tânăr, la numai 25 de ani, creația sa lirică a avut o influență uriașă asupra literaturii universale.

John Keats s-a născut la 31 octombrie 1795, chiar de Halloween, la marginea Londrei, într-o familie modestă. Tatăl său, grăjdar de meserie, a murit prematur într-un accident, iar copilăria poetului a fost marcată de pierdere și nesiguranță.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Keats#/media/Fișier:John_Keats_by_William_Hilton.jpg

În timpul școlii, Keats s-a împrietenit cu Charles Cowden Clarke, viitor scriitor, care i-a deschis drumul spre literatură și i-a insuflat pasiunea pentru poezie. Lecturile din Edmund Spenser și Homer i-au stârnit imaginația și i-au format gustul artistic.

Inițial, Keats s-a pregătit pentru o carieră medicală, fiind ucenic al unui chirurg și apoi asistent într-un spital londonez. Întâlnirea cu scriitorul Leigh Hunt și pictorul Benjamin Haydon i-a schimbat însă destinul, determinându-l să renunțe la medicină pentru a se dedica în întregime poeziei.

Debutul său literar, volumul „Poems” (1817), a trecut aproape neobservat. Al doilea volum, poemul alegoric „Endymion” (1818), a stârnit critici aspre, fiind ironizat de presa conservatoare ca produs al „școlii poetice cockney”. În același an, Keats a cunoscut-o pe Fanny Brawne, femeia care i-a inspirat o pasiune intensă, dar și o profundă suferință.

Între 1818 și 1819, în ciuda bolii care începea să-i slăbească trupul, Keats a scris cele mai frumoase poeme ale sale – printre ele, „Ode to Psyche”, „Ode on a Grecian Urn” și „Ode to a Nightingale”. În 1820, boala – tuberculoza – s-a agravat, iar prietenii l-au convins să plece în Italia, în speranța că clima mai blândă îl va salva. Din păcate, poetul s-a stins la Roma, în februarie 1821, la doar 25 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul Protestant din oraș.

Deși aproape necunoscut în timpul vieții, John Keats este astăzi recunoscut ca unul dintre cei mai mari poeți lirici ai limbii engleze. Poezia sa, plină de imagini senzoriale, delicatețe și profunzime, exprimă idealul romantic al frumuseții pure și al perfecțiunii artei.

Byron și Shelley i-au apreciat talentul, iar Shelley i-a dedicat o emoționantă elegie – „Adonais” – în care îl numește „cel mai tânăr, cel mai drag poet”.

Keats a fost un adorator al frumuseții și al lumii sensibile – al culorilor, miresmelor, al naturii și al artei antice. În poemul „Endymion”, el evocă dragostea zeiței Selene pentru muritorul păstor, iar în „Hyperion” descrie lupta titanilor cu zeii olimpieni. Poetul s-a inspirat și din Evul Mediu, în opere precum „Isabella” și „Ajunul Sf. Agnes” (The Eve of St. Agnes).

Cea mai înaltă expresie a artei sale se regăsește în odele din 1819, adevărate capodopere ale lirismului englez:

• „Ode to a Nightingale” (Odă unei privighetori)
• „To Autumn” (Toamna)
• „Ode on a Grecian Urn” (Odă la o urnă grecească)
• „Ode on Melancholy”, „Ode on Indolence”, „Ode to Psyche”

Keats a cultivat și forma sonetului, aducând un limbaj poetic de o muzicalitate aparte, capabil să transforme realitatea în pură frumusețe.

Opere principale

• On First Looking into Chapman’s Homer (1816)
• Sleep and Poetry (1816)
• Endymion: A Poetic Romance (1817)
• Hyperion (1818)
• The Eve of St. Agnes (1819)
• La Belle Dame sans Merci (1819)
• Ode to a Nightingale (1819)
• Ode on a Grecian Urn (1819)
• To Autumn (1819)
• The Fall of Hyperion: A Dream (1819).