John Bunyan, pastor și predicator englez

John Bunyan (născut în noiembrie 1628 în Elstow, Bedfordshire, Anglia – decedat pe 31 august 1688 în Londra) a fost un renumit pastor și predicator englez, cunoscut mai ales pentru opera sa „Progresul pelerinului” (1678), o lucrare emblematică a concepției religioase puritane. Alte lucrări importante ale sale includ scrieri doctrinare și controversate, precum „Grace Abounding” (1666), o autobiografie spirituală, și alegoria „Războiul Sfânt” (1682).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Bunyan#/media/Fi%C8%99ier:John_Bunyan.jpg

Bunyan, fiul unui tăbăcar și al unei țărănci, a crescut „printre o mulțime de copii ai plugarilor săraci” în regiunile agricole ale Midlands-ului englez. A învățat să citească și să scrie la o școală locală, dar probabil a părăsit-o devreme pentru a învăța meseria de familie. Mintea și imaginația sa au fost influențate mai mult de poveștile populare și literatura puritană decât de educația formală. În această perioadă, s-a familiarizat cu literatura puritană, inclusiv cu predici, dialoguri morale și lucrări precum „Cartea martirilor” a lui John Foxe. De asemenea, s-a adâncit în Biblia engleză, care era relativ recent tradusă.

Bunyan menționează în autobiografia sa că a fost afectat de vise terifiante, un simptom posibil al unei sensibilități anormale și al unei exagerări a sentimentelor sale de vinovăție. În 1644, o serie de tragedii familiale și conflicte politice l-au îndepărtat de familia sa și l-au adus în contact cu viața militară și religioasă tumultuoasă din timpul războaielor civile engleze. A servit în armata parlamentară, unde a fost expus sectelor religioase radicale, cum ar fi Quakerii și alte grupuri care contestau autoritatea religioasă tradițională. Această perioadă l-a influențat profund în dezvoltarea convingerilor sale puritane.

După eliberarea sa din armată și înainte de 1649, Bunyan s-a căsătorit. Prima sa soție, cu care a trăit într-o mare sărăcie, i-a adus două cărți evanghelice ca zestre. Au avut patru copii, dintre care unul, o fiică oarbă pe nume Mary, a fost botezată în 1650. Prima soție a murit în 1658, lăsându-l cu responsabilitățile familiei.

Convertirea lui Bunyan la puritanism a fost un proces gradual, marcat de conflicte interioare și de o criză spirituală profundă. După o perioadă de conformism anglican, a început să-și abandoneze recreațiile și să se concentreze asupra vieții sale interioare. A trecut printr-o perioadă de ispite și disperare spirituală, descrisă detaliat în autobiografia sa „Grace Abounding”. Bunyan a găsit consolare în Calvinism și a fost ajutat de asocierea sa cu biserica separatistă din Bedford și de liderul său, John Gifford.

În 1655, Bunyan a început să predice laic și s-a implicat activ în controversele religioase ale vremii, inclusiv cu Quakerii. Restaurarea lui Carol al II-lea în 1660 a marcat sfârșitul libertății religioase pentru bisericile separate. Bunyan a fost arestat și condamnat pentru predicarea neautorizată în 1661, petrecând 12 ani în închisoare. În această perioadă, a scris și a publicat „Grace Abounding”. A fost eliberat în martie 1672 și a fost ales pastor în Bedford, continuând să predice și să scrie.

În timp ce se afla în închisoare, Bunyan a scris „Grace Abounding” și a continuat să scrie și să publice lucrări literare și doctrinare după eliberarea sa. În 1678, a publicat „Progresul pelerinului”, o poveste alegorică bazată pe propria sa convertire, care a devenit instantaneu populară. Stilul său literar combina tehnica alegorică cu observații realiste și umor, creând o lucrare cu o profundă semnificație spirituală și estetică.

Bunyan a continuat să scrie și alte lucrări importante, inclusiv „Viața și moartea domnului Badman” (1680), „Războiul Sfânt” (1682) și „Progresul pelerinului, partea a doua” (1684). Aceste lucrări reflectă o evoluție de la drama înaltă la o abordare mai socială și umoristică a vieții creștine.

Până în secolul al XIX-lea, „Progresul pelerinului” era la fel de omniprezent în casele englezești ca și Biblia. Bunyan a fost recunoscut de Jonathan Swift și Samuel Johnson, iar influența sa asupra romanului din secolul al XVIII-lea este bine documentată. După mișcarea romantică, Bunyan a fost apreciat ca un geniu natural, alături de Homer și Robert Burns. În ciuda schimbărilor literare, geniul lui Bunyan și al „Progresului pelerinului” continuă să fie recunoscut și apreciat.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/John-Bunyan/Later-life-and-works