Johannes Stark, fizician german

Născut pe 15 aprilie 1874, Stark și-a obținut doctoratul în fizică la Universitatea din München în 1897, sub îndrumarea profesorului Eugen von Lommel. A lucrat ca asistent al acestuia, iar în anul 1900 a devenit lector la Universitatea din Göttingen. A ocupat apoi diferite funcții academice la universități importante din Germania, inclusiv la Hanovra, Aachen, Greifswald și Würzburg.

În anul 1913, Johannes Stark a descoperit un fenomen important din fizică: divizarea liniilor spectrale atunci când sunt expuse la un câmp electric – fenomen cunoscut astăzi sub denumirea de „efectul Stark”. De asemenea, a studiat efectul Doppler aplicat razelor canal și a publicat de-a lungul carierei peste 300 de lucrări științifice, în special pe teme legate de electricitate și spectroscopie. A fost recompensat cu mai multe distincții importante, printre care Premiul Baumgartner (1910), Premiul Vahlbruch (1914) și Medalia Matteucci decernată de Academia din Roma.

Într-un gest vizionar, în calitate de redactor al revistei Jahrbuch der Radioaktivität und Elektronik, Stark i-a solicitat în 1907 unui tânăr și relativ necunoscut Albert Einstein să scrie un articol de recenzie despre teoria relativității – un moment care avea să devină istoric pentru știință.

După venirea la putere a regimului nazist în Germania, Stark a devenit o figură controversată, fiind numit președinte al Institutului Fizico-Tehnic Reich și al Fundației Germane de Cercetare. A fost un susținător activ al politicilor regimului, iar după război, în 1947, a fost declarat „infractor major” de către o instanță de denazificare.

S-a retras din viața publică în 1939 și și-a petrecut ultimii ani la Gut Eppenstatt, în Bavaria Superioară, unde a murit pe 21 iunie 1957, la vârsta de 83 de ani. A fost înmormântat în cimitirul de munte din Schönau am Königssee.

Deși figura sa rămâne marcată de asocierea cu regimul nazist, contribuțiile sale științifice – în special efectul Stark – continuă să aibă un rol important în fizica modernă.