Johannes Friedrich Miescher, medic și biolog elvețian

Johannes Friedrich Miescher (13 august 1844 – 26 august 1895) a fost medic și biolog elvețian, recunoscut drept primul om de știință care a izolat un acid nucleic, în 1869. El a descoperit și protamina, alături de alte contribuții importante în domeniul biochimiei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Friedrich_Miescher#/media/Fișier:Friedrich_Miescher.jpg

În laboratorul lui Felix Hoppe-Seyler, la Universitatea din Tübingen, Germania, Miescher a extras din nucleii leucocitelor o substanță bogată în fosfați, pe care a numit-o „nucleină” (astăzi cunoscută drept acizi nucleici). Publicată în 1871, descoperirea sa nu a fost inițial apreciată la justa valoare. Ulterior, Albrecht Kossel i-a investigat structura chimică, iar Miescher a sugerat pentru prima dată că acizii nucleici ar putea avea un rol în ereditate, imaginând chiar un „alfabet” care ar putea explica variația biologică.
Provenea dintr-o familie cu tradiție științifică — tatăl și unchiul său au fost profesori de anatomie la Universitatea din Basel. Copil timid, dar inteligent, Miescher era pasionat și de muzică. A studiat medicina la Basel, iar în 1865 a lucrat la Universitatea din Göttingen cu chimistul Adolf Stecker. După ce a contractat febră tifoidă, a rămas parțial surd, lucru care l-a determinat să se orienteze spre chimia fiziologică. Și-a obținut doctoratul în medicină în 1868.
Inițial interesat de limfocite, Miescher a fost îndrumat să studieze neutrofile, abundente în puroi și mai ușor de obținut. Folosind soluții saline speciale și procedee inovatoare, a reușit să izoleze nucleii celulelor, apoi să extragă din aceștia o substanță necunoscută — nucleina. Analizele au arătat că aceasta conținea fosfor și azot, dar nu sulf, indicând o compoziție unică. Hoppe-Seyler a repetat experimentele înainte de a le publica.

Ulterior, la Leipzig, Miescher a lucrat în laboratorul lui Carl Ludwig și a devenit profesor de fiziologie. Studiind compoziția spermei de somon, a descoperit protamina (1874), utilizată ulterior în medicină pentru stabilizarea insulinei NPH și neutralizarea heparinei. De asemenea, a demonstrat că nivelul de dioxid de carbon din sânge reglează respirația.
Miescher a fost căsătorit cu Maria Anna Rüsch. A murit de tuberculoză în 1895, la 51 de ani.
Numele său a fost dat Laboratorului Friedrich Miescher al Societății Max Planck din Tübingen și Institutului Friedrich Miescher pentru Cercetări Biomedicale din Basel, fondat în 1970.