Jean-Baptiste Colbert, economist francez

Jean-Baptiste Colbert (născut pe 29 august 1619, în Reims, Franța – decedat pe 6 septembrie 1683, la Paris) a fost un influent om de stat francez, care a ocupat funcțiile de controlor general al finanțelor (1665–1683) și secretar de stat al marinei (1668–1683) sub domnia regelui Ludovic al XIV-lea. Colbert a jucat un rol esențial în implementarea unui program de reconstrucție economică ce a contribuit semnificativ la transformarea Franței într-o putere dominantă în Europa.

Colbert s-a născut într-o familie de negustori. După ce a ocupat mai multe posturi administrative, a primit o mare oportunitate în 1651, când Cardinalul Mazarin, figura politică dominantă în Franța, a fost forțat să părăsească Parisul din cauza Frondei, un conflict între coroană și parlamentul francez (1648–1653). Colbert a devenit agentul lui Mazarin în Paris, gestionând afacerile personale ale cardinalului și ținându-l la curent cu evenimentele. După revenirea la putere, Mazarin l-a promovat pe Colbert ca asistent personal, ajutându-l să achiziționeze funcții profitabile pentru el și familia sa. Colbert a dobândit astfel o mare avere și titlul de baron de Seignelay. Pe patul de moarte, Mazarin l-a recomandat pe Colbert regelui Ludovic al XIV-lea, care i-a acordat rapid încrederea sa. De atunci, Colbert și-a dedicat întreaga capacitate de muncă pentru a servi regele atât în afacerile private, cât și în administrarea generală a regatului.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Baptiste_Colbert#/media/Fi%C8%99ier:Colbert1666.jpg

Pe parcursul a 25 de ani, Colbert s-a concentrat pe reconstrucția economică a Franței. Prima sa prioritate a fost să aducă ordine în administrația financiară haotică, condusă la acea vreme de Nicolas Fouquet, un personaj extrem de puternic. Colbert a demascat neregulile din conturile lui Fouquet și a expus operațiunile financiare dubioase prin care acesta s-a îmbogățit. Reputația lui Fouquet a fost distrusă atunci când acesta a organizat o fastuoasă recepție pentru rege la castelul său din Vaux-le-Vicomte, arătând astfel bogăția acumulată în detrimentul statului, ceea ce l-a înfuriat pe Ludovic al XIV-lea. Fouquet a fost arestat, iar procesul său a durat trei ani, stârnind un mare interes public. Deși Colbert nu avea un rol oficial în acest proces, s-a implicat personal, dorind să-i succeadă lui Fouquet ca ministru de finanțe. Procesul a fost considerat o farsă a justiției, iar Fouquet a fost în cele din urmă încarcerat pentru restul vieții sale. Supraintendența a fost înlocuită cu un consiliu financiar în care Colbert a devenit figura dominantă, preluând titlul de controlor general în 1665.

Colbert a instituit tribunale pentru a recupera o parte din câștigurile imense obținute de finanțatori și colectori de taxe. Această inițiativă a fost bine primită de public, iar datoria publică a fost redusă considerabil. Deși unele averi private au avut de suferit, măsurile lui Colbert au restabilit creditul regal fără a provoca tulburări sociale.

Colbert a continuat cu reformele, axându-se pe reorganizarea sistemului de impozitare, care era un vestigiu al epocilor medievale. Cea mai mare parte a veniturilor regale provenea dintr-un impozit numit „taille”, colectat diferit în diverse regiuni. Colbert a impus acest impozit tuturor celor responsabili, revizuind titlurile nobiliare pentru a identifica scutirile acordate în mod abuziv. A simplificat și repartizat mai echitabil sarcina fiscală și a combătut abuzurile în colectarea impozitelor. Eforturile sale au adus sume mari la trezorerie, iar alte taxe au fost majorate pentru a proteja industria națională.

Colbert a dedicat o energie considerabilă reorganizării industriei și comerțului. El credea că, pentru a crește puterea Franței, trebuia să sporească rolul țării în comerțul internațional și să reducă influența comercială a olandezilor. Pentru aceasta, a sprijinit dezvoltarea producției de mărfuri de calitate superioară și a stimulat construcția unei flote comerciale puternice. Colbert a încurajat venirea muncitorilor străini calificați în Franța și a sprijinit crearea de companii pentru construirea de nave. De asemenea, a instituit reglementări stricte pentru toate ramurile de producție, sancționând aspru contrafacerile și neregulile.

În calitate de secretar de stat pentru marină din 1668, Colbert s-a angajat să transforme Franța într-o putere maritimă majoră. A inițiat construirea unei flote de război și a dezvoltat infrastructura portuară. De asemenea, a încurajat construcția navelor comerciale franceze, oferind subvenții și impunând taxe pe navele construite în străinătate.

În 1669, Ludovic al XIV-lea l-a numit pe Colbert responsabil pentru viața intelectuală și artistică a Franței. Colbert a fondat și sprijinit diverse academii, inclusiv Académie des Inscriptions et Belles-Lettres și Académie des Sciences, cu scopul de a promova științele și artele în beneficiul regatului. De asemenea, a susținut înființarea de școli și instituții culturale, contribuind la creșterea prestigiului cultural al Franței.

Colbert a promovat emigrarea în Canada și a susținut legislația în diverse domenii, inclusiv agricultură și protecția muncitorilor. Deși un catolic devotat, a fost reticent în a sprijini măsurile împotriva protestanților, recunoscându-le contribuția la economia națională.

Spre sfârșitul vieții, Colbert a fost dezamăgit de impactul războaielor asupra finanțelor naționale. Cu toate acestea, prin metodele sale autoritare, a reușit să consolideze monarhia și să echipeze națiunea pentru viitor. Fiul său cel mare, Jean-Baptiste, marchiz de Seignelay, i-a succedat în funcția de secretar de stat pentru marină, iar alți membri ai familiei sale au ocupat poziții importante în societatea franceză.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Jean-Baptiste-Colbert