Jacques Menachem Elias, industriaș, bancher, moșier și filantrop evreu, cetățean român

Jacques Menachem Elias, (n. 1844, București – d. 14 mai 1923, București), a fost un industriaș, bancher, moșier și filantrop evreu de origine sefardă, cetățean român. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române în anul 1993.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Jacques_M._Elias#/media/Fișier:Jacques_Menachem_Elias.jpg

Jacques Menachem Elias s-a născut în 1844, la București, într-o familie evreiască de rit spaniol. Tatăl său se numea Menachem H. Elias. Despre viața sa personală există puține informații. Din testament reiese că nu s-a căsătorit niciodată, nu a avut copii și a avut doi frați, decedați la Viena.

A fost un om de afaceri de excepție, implicat în industrie, agricultură, comerț și finanțe. A fost proprietarul Fabricii de Zahăr din Sascut Târg, județul Bacău, și președinte al Băncii Generale Române. De-a lungul vieții, și-a construit o avere impresionantă, ce includea:

• Moșii întinse și ferme agricole
• Imobile în România și în străinătate (printre care 9 în Viena, altele la Berlin, Roma și Paris)
• Două hoteluri în București: Continental și Patria
• Două mine de mercur în Dalmația
• Investiții în acțiuni internaționale (New York, Bruxelles, Londra, Berlin, Praga, Belgrad etc.)

Deși foarte bogat, Elias a dus o viață modestă, locuind într-un apartament simplu și evitând viața mondenă. A fost consilier al regelui Carol I, care i-a recunoscut meritele prin numeroase distincții oficiale.

Întrucât evreii puteau obține cetățenia română doar individual, prin aprobarea Parlamentului, Jacques Elias a devenit cetățean român în 1880, la solicitarea regelui Carol I. A fost decorat cu:

• Ordinul Steaua României, în gradele de cavaler (1889) și ofițer (1901)
• Ordinul Coroana României, ca ofițer (1891) și comandor (1909)
• Medalia „Meritul Comercial și Industrial”, clasa I (1913).

A fost declarat cetățean de onoare al Bucureștiului, iar o stradă centrală din capitală și liceul din Sascut îi poartă numele.

La 15 decembrie 1914, Jacques Elias și-a redactat testamentul, desemnând Academia Română drept moștenitoare universală a întregii sale averi (evaluată atunci la 1 miliard de lei). A cerut ca aceasta să fie folosită exclusiv în scopuri umanitare și culturale, fără discriminare de origine sau religie. Astfel, a fost înființată Fundația Familiei Menachem H. Elias, cu următoarele obiective:

• Construirea și întreținerea unui spital modern de minimum 100 de paturi, cu acces gratuit pentru pacienți de orice religie (Spitalul Elias)
• Dezvoltarea instituțiilor culturale
• Înființarea de școli și cantine pentru elevi, indiferent de credință
• Acordarea de burse și premii pentru copiii săraci
• Sprijinirea Universității Carol I, a Facultății de Medicină din București, a spitalelor și leagănelor pentru copii
• Donații către templele și școlile evreiești de rit spaniol din București și Viena.

Nicolae Iorga l-a numit „un mare exemplu de generozitate umană”, iar Grigore Antipa a subliniat în discursul său că Elias „și-a destinat tot rodul muncii realizării unui ideal: înălțarea patriei prin cultură”.

Din conducerea Fundației au făcut parte personalități marcante precum: Barbu Știrbei, Ion Bianu, Grigore Antipa, Dimitrie Gusti, Mihail Sadoveanu, Nicolae Cajal, Constantin Ion Parhon și alții.