Iustin Moisescu, al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române 

Iustin Moisescu (n. 5 martie 1910, Cândești, Argeș – d. 31 iulie 1986, București) a urmat Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930), absolvind ca premiant. A fost selectat de patriarhul Miron Cristea pentru a-și continua studiile la Universitatea din Atena, unde a obținut licența în teologie în 1934, cu distincția „arista” („magna cum laude”). A continuat studiile de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (1934-1936) și și-a susținut doctoratul la Atena în 1937, cu o teză premiată de Academia de Științe din Grecia.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Iustin_Moisescu.jpg

Cariera sa academică a inclus poziții de profesor la Seminarul „Nifon” din București, Universitatea din Varșovia, Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava și Institutul Teologic Universitar din București. A publicat numeroase lucrări teologice și exegetice.

În 1956, a intrat în monahism și a fost ales mitropolit al Ardealului. Un an mai târziu, în 1957, a devenit mitropolit al Moldovei și Sucevei, unde a desfășurat o activitate semnificativă în restaurarea și construirea de biserici, mănăstiri și centre administrative. De asemenea, a participat activ în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor și a condus numeroase delegații ortodoxe în străinătate.

La 12 iunie 1977, Iustin Moisescu a fost ales patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa, pe 31 iulie 1986. În calitate de patriarh, a sprijinit activitatea editorială, a inițiat colecția „Părinți și scriitori bisericești” și a contribuit la restaurarea unor importante monumente bisericești.

A fost deputat în Marea Adunare Națională între 1957 și 1986 și a primit Ordinul 23 August clasa I în 1964.

A fost înmormântat în Catedrala Patriarhală din București.