Iuliu Coroianu, jurist român

Iuliu Coroianu (n. 1847, Craidorolț, județul Satu Mare – d. 29 martie 1927, Cluj) a fost un jurist român din Transilvania, cunoscut pentru implicarea sa în viața politică a românilor ardeleni și pentru participarea ca deputat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918. A fost fratele Clarei Maniu și o personalitate activă în mișcarea națională românească din Austro-Ungaria.

Tatăl său, Dumitru Coroianu, a fost protopop greco-catolic al românilor din Craidorolț în perioada 1843–1853.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Coroianu#/media/Fișier:Coroianu.jpg

A urmat studii de științe politice și drept la Oradea, apoi la Universitatea din Budapesta, unde a obținut licența în avocatură.

Și-a început cariera juridică la Șimleu Silvaniei, iar în 1872 a fost numit subprefect în cercul Crasna, comitatul Crasna. Din 1874 a activat ca avocat în Cluj, unde a apărat în instanță mai mulți jurnaliști români acuzați în procese politice.

Prin eforturile sale, în 1886 a fost înființată la Cluj instituția de credit și economii „Economul”, menită să sprijine financiar comunitatea românească. A fost un participant activ în viața politică a românilor ardeleni: începând cu 1881 a participat la conferințele alegătorilor români, iar în 1888 a fost ales în Comitetul central al Conferinței alegătorilor români.

A redactat și prezentat în cadrul unei conferințe un memorial cu obiectivele Partidului Național Român din Transilvania și Ungaria, document de referință pentru revendicările politice ale românilor.

După Unirea din 1918, între 1918–1920, Iuliu Coroianu a deținut funcția de ministru al agriculturii în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, contribuind la organizarea noii administrații românești în Ardeal.