Iosif Vulcan, publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române

Iosif Vulcan (n. 31 martie 1841, Holod, Bihor – d. 8 septembrie 1907, Oradea) a fost un publicist și scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române.

Iosif Vulcan s-a născut în 1841 în localitatea Holod, județul Bihor, și a decedat în 1907 la Oradea, din cauza unei nefrite acute. A fost avocat, scriitor, poet, publicist și membru al Academiei Române, ales în 1891. A fost căsătorit cu Aurelia Popovici, iar părinții săi au fost Nicolae și Victoria Vulcan. Tatăl său, Nicolae, a fost preot în Holod și ulterior în Satu Mare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Vulcan#/media/Fi%C8%99ier:Iosif_Vulcan.jpg

Iosif Vulcan provenea din aceeași familie ca și episcopul greco-catolic Samuil Vulcan. S-a născut la 31 martie 1841 (stil vechi) și a fost botezat de preotul Gavrilă Papp, având ca nași de botez pe Ana și Samuil Galbory. Vulcan a urmat studiile la liceul premonstratens din Oradea (astăzi Liceul „Mihai Eminescu”) între 1851 și 1859, iar ulterior s-a înscris la Universitatea din Budapesta, unde a obținut licența în Drept.

De-a lungul carierei sale, Iosif Vulcan a fost o figură proeminentă în cultura românească. Încă din perioada liceului a fondat revista „Umoristul”, iar în 1861, la Pesta, a redactat revista umoristică „Gura Satului”. A colaborat la mai multe publicații importante, precum „Concordia” și „Aurora Română”, iar în 1865 a lansat la Budapesta celebra revistă „Familia”, care a devenit un important centru de colaborare pentru scriitorii români din Transilvania și Principatele Române.

Un moment notabil din cariera sa a fost susținerea debutului lui Mihai Eminescu în revista „Familia”, unde l-a convins pe poet să își schimbe numele din „Eminovici” în „Eminescu”. În 1866, Vulcan a publicat primul său volum de poezii și a tradus romane de autori celebri, precum Dumas. De asemenea, a vizitat România în 1868 și a publicat mai multe volume de nuvele și romane, inclusiv „Sclavul amorului” și „Fata Popii”.

În 1879, Iosif Vulcan a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1891 a devenit membru plin al acestei instituții. S-a mutat la Oradea în 1880, unde a continuat să publice revista „Familia” și suplimentul popular „Șezătoarea”. Pe parcursul vieții sale, Vulcan a fost un susținător fervent al culturii românești din Transilvania.

Iosif Vulcan a murit pe 8 septembrie 1907, fiind înmormântat inițial în cimitirul Olosig din Oradea. După dezafectarea acestuia, rămășițele sale au fost mutate la cimitirul Rulikowski.

Moștenirea sa culturală este vastă: revista „Familia” continuă să fie publicată, iar numele său este purtat de numeroase instituții și străzi din România. De asemenea, un muzeu memorial i-a fost dedicat la Oradea.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Iosif_Vulcan