Iosif Paschill, compozitor, pianist, organist, dirijor de cor și pedagog român, de naționalitate germană

Iosif Paschill (n. 17 septembrie 1877, București, România – d. 29 martie 1966, București, România) a fost un compozitor, pianist, organist, dirijor de cor și pedagog român, de naționalitate germană, fiind unul dintre pionierii muzicii de orgă în România.

Între 1901 și 1902, Paschill s-a perfecționat la Paris sub îndrumarea lui Gabriel Fauré.

Înainte de Primul Război Mondial, a devenit un nume cunoscut în România ca dirijor de cor și organist. A cântat timp de mulți ani la orga Catedralei romano-catolice Sfântul Iosif din București (până în 1924), dar și în alte lăcașuri de cult, cum ar fi sinagoga Templul Coral din capitală.

În tinerețe, a reușit să unifice societățile corale austriacă și germană din București într-o singură asociație, „Deutscher Gesangverein Eintracht – Societatea corală germană Concordia”, și a condus și „Deutsche Liedertafel”, o altă societate corală germană.

Paschill a fost un renumit profesor de pian și armonie, printre elevii săi numărându-se Ionel Fernic și Dinu Lipatti, fiind primul profesor al acestuia din urmă în copilărie.

În 1922, la cererea lui Theodor Lipatti, Paschill a notat primele compoziții ale fiului acestuia, Dinu Lipatti, în vârstă de doar cinci ani. Caietul, care cuprinde opt lucrări, este păstrat la Cabinetul de muzică al Bibliotecii Academiei Române și include compoziții precum „Le Printemps” (Primăvara), „Cântec pentru mama-mare” și „Marșul ștrengarilor”.

Iosif Paschill a fost și un compozitor prolific, cunoscut pentru romanțele sale care au rămas parte din patrimoniul muzical ușor românesc, precum „Sub vișinul înflorit” (text: Carol Scrob), „În rariștea de lângă vii”, „Ce vrei?” (versuri: I. Dorianu) și „Ochii tăi frumoși și limpezi”.

Sursa foto: AI

Printre lucrările sale se numără piese pentru orgă, muzică corală, muzică pentru fanfară, opera „Mărioara” pe un libret de Regina Elisabeta (Carmen Sylva), o cantată de Crăciun, o fantezie rapsodică, „Ave Maria”, precum și un pot-pourri de muzică populară românească intitulat „Floarea României”. De asemenea, a compus muzică liturgică catolică și chiar lucrări sinagogale, printre care „Maggen Avot” (1919), dedicată cantorului evreu Arnold Wecker, în semn de apreciere pentru colaborarea lor la Templul Coral din București.

Iosif Paschill a armonizat și pregătit pentru tipar melodiile compuse de Vasilescu Vespasian (1889-1969).

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Paschill