Iosif Goldiș, episcop român

Iosif Goldiș (n. 17 februarie 1836, Socodor, Arad – d. 23 martie 1902, Arad) a fost un episcop român și membru corespondent al Academiei Române din 1882.

În anul 1899, Iosif Goldiș a fost înscăunat episcop ortodox al Aradului.

El a fost unchiul politicianului român Vasile Goldiș.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Goldi%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Goldis_J%C3%A1nos.jpg

Iosif Goldiș a urmat studii la gimnaziile din Szarvas (Ungaria) și Arad, apoi la Institutul Teologic din Arad și la Academia de Drept din Debrețin. Ulterior, a studiat Filosofia la Universitatea din Pesta.

A activat ca funcționar în administrația de stat între 1864 și 1869, iar în 1869 a ales viața monahală la Mănăstirea Hodos-Bodrog, sub numele de Iosif. A fost hirotonit ierodiacon și ieromonah în 1875, iar mai târziu a devenit protosinghel.

Goldiș a fost profesor la Institutul Teologic din Arad între 1869 și 1873, iar între 1873 și 1892 a predat Limba și literatura română la Liceul de Stat din Arad. De asemenea, a fost administrator protopopesc la Arad (1878-1880) și director al Institutului Teologic-Pedagogic (1885-1886). În perioada 1892-1899, a fost președinte vicar și arhimandrit al Consistoriului Ortodox Român din Oradea, iar din 2/14 mai 1899, a fost ales episcop al Aradului, fiind instalat oficial pe 20 iulie 1899, funcție pe care a deținut-o până la moartea sa.

Iosif Goldiș a fost redactor al foilor bisericești „Speranța” și „Lumina” din Arad (1873-1874), iar articolele sale au fost publicate și în ziarul „Arad és Videk”, unde a abordat teme despre latinitatea limbii române (1880-1881), lucrări care i-au adus alegerea ca membru corespondent al Academiei Române, pe 22 martie 1882. A scris și traduceri din limba română în maghiară, de exemplu piesa „La Plevna” de George Sion, și lucrări istorice, printre care „Schita istorică despre participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878” în limba germană, publicată în „Neue Arader Zeitung” (1882-1883). De asemenea, a scris o „Gramatica a limbii maghiare” în 1884.

Sursa: https://www.crestinortodox.ro/dictionarul-teologilor-romani/iosif-goldis-84417.html