Jurnal FM 
Iosif Capotă, lider al unui grup de rezistență anticomunistă
#Postat de Carmen Vintu on septembrie 2, 2025
Iosif Capotă (născut la 24 ianuarie 1912, Mărgău, Cluj – decedat pe 2 septembrie 1958, Gherla) a fost, alături de Alexandru Dejeu, liderul unui grup de rezistență anticomunistă activ în zona Huedin, județul Cluj. A fost condamnat la moarte pe 8 iulie 1958 și executat prin împușcare la Penitenciarul Gherla pe 2 septembrie 1958.
Iosif Capotă s-a născut într-o familie numeroasă de țărani înstăriți români greco-catolici, în localitatea Mărgău, din comitatul Cluj. A absolvit Liceul „George Barițiu” din Cluj și Facultatea de Medicină Veterinară din București. După finalizarea studiilor, s-a stabilit în Huedin, unde a exercitat profesia de medic veterinar, având o gospodărie prosperă cu aproximativ 350 de oi, cabaline și bovine, precum și o livadă cu pomi fructiferi. S-a căsătorit cu Elena Leu și au avut două fiice, Adriana și Mariana. În 1940, în urma ocupării maghiare a Transilvaniei, familia Capotă s-a refugiat la Câmpia Turzii și s-a întors în Huedin după 23 august 1944.
Iosif Capotă s-a implicat în activitatea politică, fiind membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ) încă din perioada interbelică sau, conform altor surse, din primăvara anului 1946. În 1946, a candidat din partea PNȚ pentru un post de deputat, ocupând poziția a treia pe lista țărănisto-liberală, după Emil Hațieganu și Alexandru Lapedatu. În această perioadă, a început colaborarea cu Alexandru Dejeu, alături de care a creat un grup anticomunist.
În timpul alegerilor din 1946, Capotă a fost agresat de un agitator comunist, iar în martie 1947 a fost arestat pentru 10 zile, acuzat de „activitate instigatoare” împotriva regimului comunist. După eliberare, a fost monitorizat și amenințat cu asasinatul sau cu o nouă arestare. În 9 mai 1947, pentru a scăpa de pericol, a părăsit Huedinul, iar cel care îi sugerase acest lucru a fost ulterior executat.
După plecarea din Huedin, Iosif Capotă a intrat într-o perioadă de clandestinitate care a durat peste un deceniu. Inițial, s-a refugiat în Ciuleni, unde locuia sora sa, Susana, iar autoritățile l-au considerat „conducătorul unei bande” ce acționa în zona Munților Apuseni. Apoi, s-a stabilit în Mărgău, unde a rămas până în iunie 1952. Deși au fost efectuate mai multe percheziții, autoritățile nu au reușit să-l captureze. În această perioadă, familia lui a fost supusă unor presiuni mari, fiind chiar deportată în Bărăgan între 1952 și 1956.
Capotă a continuat să colaboreze cu membri ai Grupului „Teodor Șușman” și a adoptat o abordare mai discretă a rezistenței anticomuniste. În 1952, din cauza presiunilor asupra familiei, s-a mutat în Brăișor, unde a continuat să ducă o viață clandestină. În această perioadă, grupul „Capotă-Dejeu” a început să dezvolte activități specifice unui grup de rezistență, incluzând redactarea și distribuirea a aproximativ 5.000 de manifeste anticomuniste pe teme precum desființarea Bisericii Greco-Catolice, colectivizarea și rebeliunea antisovietică a lui Tito. Manifestele erau distribuite în târguri, trimise prin poștă către diverse instituții și organizații, și difuzate cu ocazia sărbătorilor și aniversărilor.
În ciuda securității crescute, Capotă a luat în considerare trecerea ilegală a frontierei în primăvara anului 1958, dar acest plan nu a fost realizat.
După aproximativ 11 ani de viață clandestină, Iosif Capotă a fost arestat pe 7 decembrie 1957. În acea noapte, o echipă de Securitate a înconjurat satul Brăișor și l-a capturat pe Capotă, care a încercat să se sinucidă prin otrăvire, dar nu a reușit. În mai-iunie 1958, a avut loc procesul lotului „Capotă-Dejeu”, iar Iosif Capotă a cerut clemență pentru toți cei implicați.
Pe 8 iulie 1958, Iosif Capotă a fost condamnat la moarte, iar la 2 septembrie 1958 a fost executat prin împușcare la Penitenciarul Gherla, după ce recursul său de comutare a pedepsei a fost respins.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Capot%C4%83
