Ion Voinescu, fotbalist român

Ion Voinescu (n. 18 aprilie 1929, Valea Dragului, Ilfov – d. 9 martie 2018, București) a fost un fotbalist român de renume, cunoscut și sub porecla „Țop” Voinescu.
Voinescu a debutat în fotbal la Olimpia București în 1939, cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. În 1943, s-a transferat la ASPIM București, iar în 1945, după război, a semnat primul său contract de seniori cu echipa Carmen București, una dintre cele mai puternice echipe din perioada interbelică. După un an, a părăsit echipa și a semnat cu Solvay Uioara (Soda Ocna Mureș).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Voinescu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Voinescu.jpg

În 1947, a ajuns la RATA Târgu-Mureș, iar în 1948 s-a întors în București, semnând cu Metalul. În 1950, a fost solicitat de Steaua București, echipă la care a rămas până în 1965. Rivalitatea sa cu Costică Toma este bine cunoscută din acea perioadă.

Voinescu a câștigat campionatul României de șase ori (1951, 1952, 1953, 1956, 1959-60, 1960-61) și a jucat aproximativ 400 de partide în Divizia A. De asemenea, a câștigat Cupa României în anii 1950, 1951, 1952, 1955 și 1962. În plus, a fost selecționat de 22 de ori pentru Naționala României.

În 1952, a participat la Olimpiada de la Helsinki, unde presa finlandeză l-a desemnat „cel mai bun portar al lumii”. În 1956, a fost invitat să joace la Arsenal Londra, iar în 1961 la Vasco da Gama, dar transferurile nu s-au concretizat din cauza interdicției impuse de Securitate.

Pentru meritele sale în fotbal, Voinescu a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. a II-a și Steaua Republicii, fiind singurul sportiv român onorat cu aceste distincții. A obținut și titlul de Maestru Emerit al Sportului și a devenit antrenor de categorie I.
Ion Voinescu a continuat să contribuie la fotbal și după retragerea din activitatea competițională, antrenând echipele de copii, juniori și seniori de la Steaua București. Printre portarii pe care i-a antrenat se numără Helmuth Duckadam, Vasile Iordache, Dumitru Stângaciu, Daniel Gherasim, Constantin Eftimescu și Dumitru Moraru. În 1977, echipa de juniori a Stelei, pregătită de Voinescu, a câștigat pentru prima dată campionatul, iar în același an, toate cele trei echipe ale Stelei – juniori, tineret și seniori – au obținut titlul de campioni.

A activat și ca antrenor la ASA Târgu Mureș, Sfântu Gheorghe și Piatra Neamț, echipe pe care le-a salvat de la retrogradare și pe care le-a condus la performanțe importante.

Ion Voinescu s-a retras complet din fotbal la sfârșitul anilor ’80. În onoarea sa, o stradă din București îi poartă numele.