Ion Vlasiu, sculptor român

Ion Vlasiu s-a născut la Lechința, județul Mureș, pe 6 mai 1908. A urmat cursurile Școlii de Arte și Meserii din Târgu-Mureș între 1921–1926, iar apoi, în perioada 1928–1930, s-a specializat în sculptură la Școala de Belle-Arte din Cluj, sub îndrumarea lui Romulus Ladea.

În anul 1932, a deschis la Târgu-Mureș prima sa expoziție personală de sculptură, care a fost totodată prima expoziție de acest gen organizată vreodată în oraș. Un an mai târziu, în 1933, alături de un grup de tineri intelectuali clujeni – între care Olga Caba, Yvonne Rossignon, Eduard Mezincescu, Eduard Pamfil, Wolf Eichelburg, Grigore Popa – editează revista de avangardă Herald, al cărei prim și unic număr este publicat. Vlasiu semnează aici cu pseudonimul Saul Pelaghia.

English

sculptura este opera sculptorului Ioan Vlasiu

I, the copyright holder of this work, hereby publish it under the following license:

This file is licensed under the Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 International license.

Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:RO_MS_Reghin_Bustul_lui_Petru_Maior.jpg

Cariera sa artistică ia amploare internațională în 1938, când expune la Galerie Contemporaine din Paris și participă cu lucrări la Salon des Tuileries. În 1939, publică romanul autobiografic Am plecat din sat, distins cu Premiul Academiei Române. Acesta este primul volum dintr-un amplu ciclu autobiografic, ce include titluri precum:

• Poveste cu năluci (1941)
• Drum spre oameni (1962)
• O singură iubire (1965)
• Cartea de toate zilele (1984)
• Succes moral (1985)
• Monolog asimetric (1988)
• În spațiu și timp (patru volume, 1970–1987)
• Obraze și măști (1994)
• Casa de sub stejari (1999)

De-a lungul carierei, Ion Vlasiu a organizat numeroase expoziții personale de pictură și sculptură în orașe din țară (Cluj, București, Timișoara, Brașov) și din străinătate (Paris, Varșovia, Atena). A fost prezent în expoziții colective importante la nivel național și a reprezentat România la Bienala de la Veneția din 1976.

A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Timișoara (1938) și redactor-șef al revistei Arta (1966–1969). A creat monumente publice de referință, precum:

• Maternitate (București, 1958)
• Horia, Cloșca și Crișan (Cluj, 1974)
• Monumentul Unirii (Blaj, 1975)
• Monumentul lui Aurel Vlaicu (Târgu-Mureș, 1976)
• Ion Creangă (Piatra Neamț, 1983)

Ion Vlasiu a primit Premiul Anastase Simu (1942) și, în 1993, titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj. A încetat din viață la 18 decembrie 1997.

Opera sa a fost analizată în peste 700 de articole și este documentată în trei albume monografice semnate de Dan Grigorescu (1970), Ion Frunzetti (1973) și Călin Demetrescu (1987). Lucrările lui Ion Vlasiu se află în colecțiile principalelor muzee din România (București, Cluj, Constanța, Oradea, Târgu-Mureș), iar la Târgu-Mureș funcționează din 1980 Galeria „Ion Vlasiu”, parte a Muzeului Județean, unde sunt expuse peste 100 de lucrări ale artistului.