Ion Vinea, poet, prozator, publicist și editor român

Ion Vinea (cu numele real: Ion Eugen Iovanaki), (n. 17/29 aprilie 1895, Giurgiu – d. 6 iulie 1964, București) a fost un poet, prozator, publicist și editor român, reprezentant al modernismului, simbolismului și avangardei literare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Vinea#/media/Fișier:Vinea_portret.jpg

Ion Vinea s-a născut la Giurgiu, dar și-a petrecut copilăria și adolescența la București. Provenea dintr-o familie de origine greacă, deși el a negat constant acest lucru. Alte surse îl indică drept evreu romaniot, ipoteză susținută și de apropierea sa de scriitori evrei ai avangardei, precum Tristan Tzara și Marcel Iancu.

A urmat Liceul „Sfântul Sava” din București, apoi Facultatea de Drept, mai întâi în capitală, apoi la Iași, unde și-a obținut diploma de licență. Nu a profesat niciodată avocatura, alegând o carieră literară și publicistică.

Încă din anii de liceu, Ion Vinea s-a afirmat ca poet modern. În 1912, împreună cu Tristan Tzara și Marcel Iancu, a fondat revista Simbolul, publicație manifest împotriva semănătorismului, care a apărut în doar patru numere, ilustrate de Iancu. În perioada 1914–1916, a publicat poezii simboliste, apreciate de critica vremii, remarcându-se printr-un ton elegant, uneori ironic sau patetic.

În 1922 a fondat și condus, timp de un deceniu, revista Contimporanul, una dintre cele mai importante publicații moderniste din România interbelică. Aceasta a devenit un centru al avangardei literare, militând pentru eliberarea literaturii de convenții, prejudecăți naționaliste și ruralismul conservator. Sub conducerea sa, revista a reunit autori precum Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu și a publicat texte din scriitori europeni de marcă: Paul Éluard, Robert Musil, Philippe Soupault, Lajos Kassák, etc.

Ion Vinea a fost un liric deosebit de versatil, oscilând între simbolismul decorativ și poezia modernistă cu accente avangardiste. Deși s-a apropiat conceptual de radicalismul avangardei, a păstrat în poezie un echilibru și un control estetic distinct. Versurile sale evocă influențe variate, de la Lucian Blaga la Tudor Arghezi sau Adrian Maniu.

Asemenea lui Ilarie Voronca, a fost un remarcabil creator de imagini, fără a abandona vreodată rigoarea intelectuală în compoziție. De-a lungul vieții, și-a risipit creația poetică în reviste și publicații, fără a publica volume de autor — excepție fiind momentul din 1964, când, pe 26 iunie, dă „bun de tipar” volumului Ora fântânilor. Nu va apuca, însă, să-și vadă cartea publicată, stingându-se din viață pe 6 iulie 1964.

Opera

Poezie

• Descântecul și Flori de lampă (1925)
• Paradisul suspinelor (1930, cu ilustrații de Marcel Iancu)
• Ora fântânilor (1964, publicat postum)
• Poeme (1969, postum)
• Ornic nesupus. Poezii de duminică (1993, antologie postumă)

Proză și publicistică

• Lunatecii (roman, 1965, postum)
• Venin de mai (roman neterminat, 1971, postum)
• Publicistică literară (1977, postum)
• Săgeata și arabescul. Articole și pamflete (1984, postum)

Traduceri și ediții bilingve

• Sóhajok paradicsoma (în maghiară, 1974)
• Árnyékok malma (în maghiară, 1976)
• Ora fântânilor / L’heure des fontaines (română-franceză, 1982)
• Whisky Palace & alte elegii / altre elegie (română-italiană, 2008).