Născut la Craiova, la 19 mai 1910, Ion Țuculescu a fost un pictor autodidact, cu un stil singular, a cărui carieră a avut o traiectorie unică și deosebită de a altor artiști români din epocă.
Ion Țuculescu (n. 19 mai 1910, Craiova – d. 27 iulie 1962, București), personalitate complexă, biolog și medic, s-a făcut cunoscut însă mai ales ca pictor.
www.comunismulinromania.ro
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_%C8%9Auculescu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Tuculescu.jpg
Ion Țuculescu a devenit cunoscut în primăvara anului 1965, odată cu retrospectiva postumă care l-a dezvăluit ca fiind unul dintre marii pictori europeni ai perioadei postbelice.
Născut pe 19 mai 1910 în Craiova, într-o familie de intelectuali, a urmat cursurile Colegiului Național „Carol I” unde a primit primele îndrumări artistice de la profesorul Eugen Ciolac. În 1925, la prima sa expoziție, a fost remarcat ca „pictor diletant”, alături de fratele său Șerban. Deși talentat, Țuculescu a ales să studieze Științele Naturale la Universitatea din București, absolvind în 1936, și simultan Facultatea de Medicină, obținând doctoratul în 1939 cu magna cum laude. Continuând să picteze, a organizat prima sa expoziție personală în 1938 la Ateneul Român din București.
Până în 1960, a participat la multe expoziții colective și personale, inclusiv la Salonul Oficial în 1941 și 1945. A servit ca medic militar în timpul războiului și a lucrat ca cercetător științific la Academia Română. Autodidact în pictură, Țuculescu a evoluat de la primele sale lucrări până la cele mature, rămânând activ în viața artistică, dar adevărata apreciere a venit postum, când picturile sale au fost recunoscute pentru forța cromatică și unicitatea lor.
Decedat în vara lui 1962, a fost înmormântat la mănăstirea Cernica. Postum, opera sa a fost expusă în numeroase expoziții naționale și internaționale, fiind apreciată pentru cromatica puternică și magia culorilor. Descris ca un „expresionist întârziat de extracție impresionistă”, creația sa este considerată unică.
Cronologie:
- 1917–1922: Gimnaziu la școala „I. H. Rădulescu” din Craiova
- 1925: Prima expoziție împreună cu fratele său Șerban
- 1923-1927: Colegiul Național „Carol I” din Craiova
- 1927: Lucrează cu Theodor Romanați
- 1928: Facultatea de Științe Naturale din București
- 1929: Facultatea de Medicină din București
- 1934: Începe să picteze la sugestia soției
- 1936–1937: Predă la Seminarul Teologic din Cernica
- 1938: Prima expoziție personală la Ateneul Român din București
- 1939: Doctorat în Medicină
- 1941: Expune la Salonul Oficial
- 1950: Cercetător științific la Academia Română
- 1951–1954: Șef de lucrări la Spitalul Brâncovenesc din București
- 1943–1960: Participă la expoziții colective și personale la Ateneul Român
- 27 iulie 1962: Decedează
Creația lui Ion Țuculescu include mai multe faze:
- Faza folclorică (1947–1956): Influențată de arta populară
- Faza decorativ-abstractă: Dominată de raportul cromatic albastru-oranj
- Faza neagră: Caracterizată de simbolistica ochilor și utilizarea negrului
Citate semnificative:
- „Am vrut să las oamenilor o operă plină de dragoste de viață – am vrut să calc peste toate tristețile, peste toate neliniștile sufletului meu, dar n-am putut. […] Ce aș putea spune oamenilor pentru a-i convinge că viața e frumoasă, veselă și fericită? Ca să fiu sincer, în viața de toate zilele nu mai pot trăi fericirea. Nu mai trăiesc decât în artă, în pictură și mai ales în muzică.” —Ion Țuculescu
Aprecieri critice:
- „Țuculescu a revoluționat într-un fel cromatismul picturii românești.”
- „Pictura lui Țuculescu surprinde prin excepționala ei forță cromatică, prin insolitul raporturilor de culoare, prin intensitățile care ni se imprimă obsesiv pe retină.” —(A. Baconsky, 1972)
Selectiv, dintre lucrările sale:
- Începuturi: „Flori albe”, „Peisaj de țară”
- Expresionism: „Interior țărănesc”, „Portretul bunicului”
- Perioada folclorică: „Albăstrele de câmp”, „Triplu autoportret”
- Perioada totemică: „Ochi călători”, „Pasiune”, „Metamorfoza”.
Sursa: wikipedia
Jurnal FM 
