Ion Paranici (n. 26.03.1937, Tişăuţi, comuna Ipotești, județul Suceava- d. 19 noiembrie 2020), poet, jurnalist

Nume emblematic al gazetăriei sucevene, Ion Paranici a absolvit, în 1961, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi (Secţia limba şi literatura română), trecând şi printr-un curs postuniversitar de ziaristică la Bucureşti (1978-1979).

Personalitatea sa se leagă de longeviva şefie la cotidianul Zori noi (vreme de 17 ani) şi apoi, încă nouă ani, până la pensionare, la Crai nou (ivit în decembrie 1989), făcând istorie în presa suceveană. Sever cu sine, implicat, racordat la pulsul / spectacolul actualităţii într-un travaliu jurnalistic de aproape patru decenii, Ion Paranici a fost un constructor şi un pedagog, iubit şi respectat pentru „opera (sa) nevăzută”, cum spunea Dumitru Teodorescu, succesorul său la cârma publicaţiei.

A fost bibliotecar șef al Bibliotecii Regionale Suceava (1961 – 1962);  inspector metodist la Inspectoratul Regional de Învățământ și Cultură Suceava, inspector  și apoi secretar CRCCS la Comitetul Regional de Cultură și Artă Suceava (1962 – 1965);  redactor I, șef de secție, redactor șef adjunct (1965 – 1972) și redactor șef (1972 – 1989) la ziarul Zori Noi din Suceava: redactor șef (1989 – 2008) al cotidianului Crai nou.

Ca ziarist, inevitabil, Ion Paranici a ales „ocna paginilor”, dar, lungă vreme, şi-a tăinuit patima lirică, amânând trecerea în cuvinte (editorialiceşte vorbind).

În câteva volume colective (iniţiative regionale sau judeţene) era prezent; după cum fusese coautor la ghidul Suceava (Editura Stadion, 1970).

Caligrafia delicată a versurilor sale anunţa semnele unei vârste, trecerea în alt anotimp („Nu vezi că în iarnă cobor / Şi mă taie argintul râsului tău?”) fără a alunga fiorul erotic.

Activitatea publicistică: a colaborat la importante reviste ale ţării (Convorbiri literare, Cronica, Contemporanul, SLAST, Presa noastră, Orizont) şi, desigur, cu cele locale (Pagini bucovinene, Ţara Fagilor, Bucovina literară).

Împreună cu scriitorul Platon Pardău şi, un număr de ani, singur, a coordonat editarea revistei Suceava (supliment social-cultural-literar al ziarului local), grupând condeierii din zonă, ulterior făcând parte din colectivul de realizatori ai publicaţiei „Pagini bucovinene” (1982-1989), editată ca supliment al revistei ieşene Convorbiri literare şi apărută în corpul acesteia.

Este, din martie 2001, membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Face parte din Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România. A

Premii şi diplome:

Diploma de Excelenţă pentru contribuţia adusă la stimularea creaţiei literare sucevene, acordată în anul 2001 de către Societatea Scriitorilor Bucovineni;

Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei pe anul 2001 pentru poezie, pentru volumul Fiecare zi e o pasăre împuşcată;

Premiul pentru publicistică literară acordat de Fundaţia Culturală a Bucovinei pentru volumul Lumea din preajmă (2007);

Diploma „Opera Omnia”, din partea Consiliului Judeţean Suceava (martie 2012);

„Diplomă de Excelenţă” pentru remarcabila contribuţie la afirmarea presei bucovinene din partea Redacţiei ziarului Crai nou (martie 2012);

Diploma pentru acordarea titlului de „Cetăţean de onoare al presei sucevene” din partea Monitorului de Suceava (martie 2012);

Titlul de „Senior al Scrisului Sucevean” din partea Editurii Muşatinii (martie 2012);

„Diploma de merit” pentru contribuţia prestigioasă la revigorarea culturală şi spirituală a Bucovinei, acordată de Consiliul Judeţean Suceava (octombrie 2012).

În anul 2015 primea Premiul Opera Omnia din partea Societăţii Scriitorilor Bucovineni, iar în 2017, sărbătorit pentru prodigioasa carieră jurnalistică, era încoronat cu Premiul de Excelenţă al Fundaţiei Culturale a Bucovinei.

Sursa: https://www.crainou.ro/2020/11/27/ion-paranici-1937-2020/