Ion Larian Postolache, poet și traducător român
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 7, 2024
Ion Larian Postolache (18 noiembrie 1916, Adjud – 7 decembrie 1997, București) a fost un poet și traducător român.
Fiul Siminei (născută Dobre) și al lui Dumitru Postolache, tâmplar, Ion Larian Postolache a urmat studiile la Liceul „Unirea” din Focșani (1928-1936) și la Liceul Comercial din Focșani (1936-1939). A continuat studiile universitare la Academia Comercială din București și, în perioada 1942-1945, a fost reporter de război. Între 1947 și 1951 a lucrat ca tehnician la „Gazmetan” din București, iar ulterior, până în 1953, a fost proiectant la Institutul de Proiectări pentru Industria Ușoară.
Debutul său literar a avut loc în 1933, în revista „Căminul” din Focșani, cu poezie. A fost un participant activ al cenaclurilor literare, frecventând cenaclul Adonis și cenaclul „Sburătorul” între 1940 și 1943. În 1945, a devenit redactor-șef al gazetei „Curierul” din Sibiu, unde a coordonat și un cenaclu literar la care participau personalități de seamă, precum Lucian Blaga, Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Ioana Postelnicu și Ecaterina Săndulescu. În anii 1946-1947 a înființat un cenaclu literar la București și, în 1970, a fost unul dintre fondatorii cenaclului „Tudor Vianu”. A colaborat la numeroase publicații, inclusiv „Atacul”, „Milcovul”, „Pentru patrie”, „Prepoem”, „Adonis”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Argeș” și „Ateneu”.
Prima sa carte, Fluturi de bronz, a fost publicată în 1937, urmată de Hronic (divertisment) în 1941.
În Grădina cu cactuși (1969), după o tăcere de aproape trei decenii, Postolache își reînnoiește viziunea poetică, explorând imagini din natură și nostalgii ale copilăriei. De asemenea, influențele lui Lucian Blaga și accentele pillatiene sunt evidente în poezia sa. Stilul său îmbină reflecțiile filozofice cu observații ale realității cotidiene, precum în „Toamnă la Hanul Ancuței” și „Beizadea Tingire”, cu reminiscențe din literatura clasică.
În Orații (1972), poetul încearcă să înfrunte „noul” poetic, lăsând în urmă influențele tradiționalismului și adoptând o stilistică mai apropiată de prozaismul și disimetria versificației, caracteristică unor autori ca Ion Caraion și Geo Dumitrescu. De asemenea, Postolache este cunoscut pentru traducerile sale din marile epopei ale lumii.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-poetry-write-book-writer-poem-5321624/
Sursa foto: https://www.ziaruldevrancea.ro/actualitatea/stiri-locale/7174-carte-omagiu-pentru-ion-larian-postolache.html
Opera poetică
- Fluturi de bronz, Focșani, 1937
- Hronic (divertisment), București, 1941
- Grădina cu cactuși, București, 1969
- Orații, București, 1972
- Amurgul zăpezilor, București, 1982
- Mătănii, București, 1990
- Balade apocrife, București, 1992
Traduceri
- Imnuri vedice, prefață de Sergiu Al. George, București, 1969 (în colaborare cu Viorica Vizante)
- Texte alese din lirica sanscrită, București, 1973 (în colaborare cu Charlotte Filotti)
- Poezia Egiptului faraonic, prefață de Constantin Daniel, București, 1974 (în colaborare cu Ion Acsan)
- Mahabharata (Legenda lui Nala și a frumoasei Damayanti), prefață de Mircea Malița, București, 1975 (în colaborare cu Charlotte Filitti)
- Thomas Malory, Moartea regelui Arthur, I-V, prefață de Dan Grigorescu, București, 1979 (în colaborare cu Charlotte Filitti).
Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0037242/Ion_Larian_Postolache#bio