Ion Jovin, medic român și profesor universitar

Ion Jovin s-a născut la 8 ianuarie 1899 în Felnac, județul Arad, într-o familie modestă din Banat. A fost medic, profesor la Facultatea de Medicină din București și președinte al Societății Române de Radiologie. Este considerat întemeietorul oncologiei și radioterapiei în România.

După absolvirea liceului la Arad, în 1916 se înscrie la Facultatea de Medicină din Budapesta. Este mobilizat în armata austro-ungară în 1917 și trimis pe frontul italian, unde îl cunoaște pe Iuliu Maniu, devenind medicul și prietenul său apropiat. Participă la pregătirile Marii Uniri, fiind delegat supleant la Alba Iulia din partea studenților români.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/health-stethoscope-heart-hospital-2662312

Își continuă studiile medicale la Cluj și în 1921 obține diploma de medic, făcând parte din a treia promoție a noii facultăți clujene. Se specializează apoi în Germania și Franța, unde, la Institutul Curie și Spitalul Tenon din Paris, se perfecționează în radioterapie și radiologie sub îndrumarea unor nume de prestigiu, precum Robert Proust și Antoine Lacassagne.

Refuzând o carieră promițătoare în Franța, se întoarce în România în 1926, cu scopul de a înființa un centru anticanceros după modelul occidental. În 1928, cu sprijinul filantropului Mihai Constantinescu, fondează primul centru oncologic din România, la Spitalul Colțea, dotat cu echipamente moderne de radioterapie. Publică primele rapoarte și studii despre activitatea acestuia, iar în același an devine consilier tehnic în Ministerul Sănătății, contribuind la legea sănătății din 1931.

Numit conferențiar în 1938, se implică activ în formarea profesională a medicilor radiologi. Între 1933 și 1940 conduce Centrul de Oncologie, mutat la Spitalul Filantropia, unde introduce metode terapeutice inovatoare pentru vremea sa.

După instaurarea regimului comunist, Jovin este arestat în 1948 pentru faptul că fusese medicul lui Iuliu Maniu. Este încarcerat la Craiova, apoi trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre–Marea Neagră. După eliberarea din 1952, reușește cu greu să reintre în sistemul medical, fiind reangajat ca medic stagiar la Spitalul „Vasile Roaită”, unde va profesa până la vârsta de 82 de ani.

Titlurile universitare nu i-au mai fost recunoscute, însă activitatea sa a fost apreciată în străinătate: a fost ales membru de onoare al Societăților de Radiologie din Franța și Brazilia și distins cu Medalia Antoine Béclère în 1973 – o premieră pentru un medic din Europa de Est.

Ion Jovin a publicat peste 150 de lucrări în domeniile oncologiei și radioterapiei, în reviste românești și internaționale. Printre contribuțiile sale notabile se numără:

• Roentgenterapia limfoepitelioamelor
• Tumori amigdaliene maligne
• Capitolul privind Tratamentul cu raze al tuberculozei extrapulmonare, în tratatul de radioterapie al lui Delherm
• Conferințe despre prevenția cancerului, alături de Gerota, Daniel, Nicolau, Babeș

După 1989, își spune povestea într-un articol emoționant: „Mărturia mea, medicul lui Iuliu Maniu”, publicat în revista Memoria (1991).

Ion Jovin a murit la 3 august 1994, la vârsta de 95 de ani.