Ion Drîmbă, scrimer român

Ion (Ionel) Alexandru Drîmbă (născut pe 18 martie 1942, Timișoara, România – decedat pe 20 februarie 2006, Brazilia) a fost un scrimer român, specializat pe floretă și sabie. El a câștigat medalia de aur la floretă individual la Jocurile Olimpice din 1968, devenind primul român din istoria scrimei care a obținut un titlu olimpic. De asemenea, a fost campion mondial pe echipe în 1969.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Drîmbă#/media/File:Ion_Drîmbă.jpg

Ion Drîmbă s-a născut într-o familie modestă din Timișoara, tatăl său lucrând la poștă. A început să practice scrima la vârsta de opt ani, urmându-l pe fratele său mai mare. A început antrenamentele la Asociația „Flacăra roșie”, sub îndrumarea antrenorului Andrei Altman. La doar 13 ani, a concurat în divizia B la floretă și sabie, iar în 1959 a câștigat campionatele naționale de juniori la ambele probe.

În 1960, a trecut la CSA Steaua, fiind antrenat de Vasile Chelaru. A devenit campion național de seniori la floretă și a câștigat medalia de argint la floretă și semifinale la sabie la Campionatul European de juniori de la Leningrad. A participat la Jocurile Olimpice din 1960, dar nu a obținut medalii. La Universiada din 1961, la Sofia, l-a întâlnit pe viitoarea sa soție, Ileana Gyulai. În 1963, a devenit vicecampion mondial de juniori și vicecampion universitar la floretă, câștigând și bronzul la sabie. A continuat să performeze și să câștige titluri, fiind campion național la ambele arme în 1964. Deși nu a reușit să urce pe podium la Jocurile Olimpice din 1964, a continuat să se evidențieze în competițiile internaționale.

Ion Drîmbă a câștigat medalia de aur pe echipe la Campionatul Mondial din 1967 de la Montreal, alături de Ștefan Ardeleanu, Iuliu Falb, Tănase Mureșanu și Mihai Țiu, pentru care a fost numit maestru emerit al sportului. La Jocurile Olimpice din 1968, cu 19 victorii și două înfrângeri, a obținut titlul olimpic la floretă, fiind desemnat cel mai bun scrimer din lume de Asociația Internațională a Presei Sportive (AIPS). A fost decorat cu Meritul Sportiv, clasa I, dar nu a primit recompensa financiară promiță.

Nemulțumit de tratamentul sportivilor de performanță din România, Ion Drîmbă a fugit în Republica Federală Germană în 1970, în timp ce participa la un eveniment în Paris. După ce a găsit refugiu la ambasada vest-germană, numele său a fost șters din documentele oficiale. S-a stabilit la Ulm, lucrând ca antrenor pentru Federația Germană de Scrimă și pregătind, printre altele, pe Matthias Behr și Alexander Pusch. Ulterior, s-a mutat în Statele Unite, iar mai târziu în Venezuela și Brazilia, unde a continuat să pregătească tineri scrimeri.

Ion Drîmbă a revenit în România în 1996, după Revoluția din 1989, și a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer. Cu toate acestea, nu a primit oferte de angajare și nu a reușit să obțină funcția de președinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, fiind nevoit să se retragă din competiția pentru această funcție. Dezamăgit, a revenit în Brazilia, unde a continuat să lucreze ca antrenor și să formeze noi campioni.

Ion Drîmbă a murit în 2006. Stilul său de scrimă a fost descris ca fiind agil și precis, cu mișcări rapide și decisive, fiind comparat cu o panteră în acțiune.

Distincții:

• Maestru emerit al sportului (1967)
• Meritul Sportiv, clasa I (1968)
• Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer (2000).