Ion Ianoși, scriitor și eseist de origine evreiască din România

Ion Ianoși (n. Ioan-Maximilian Steinberger; 1 mai 1928, Brașov – 1 iulie 2016, București) a fost un important scriitor, eseist, filosof, estetician, traducător și specialist în cultura rusă, remarcându-se ca unul dintre intelectualii influenți ai secolului XX din România. Provenit dintr-o familie evreiască burgheză din Brașov, în care se vorbea maghiară și germană, Ianoși a fost exclus din școlile de stat în timpul regimului legionar, din cauza originii sale, fiind nevoit să urmeze o școală evreiască de meserii.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-writing-sign-622037/

După război, a recuperat studiile, și în perioada 1949–1953 a fost trimis la studii în URSS, la Universitatea Jdanov din Leningrad (Sankt Petersburg), unde a absolvit Facultatea de Filosofie ca șef de promoție. Ulterior, a urmat doctoratul în estetică. În această perioadă o cunoaște pe viitoarea sa soție, Jeanina-Maria Caffé (scriitoare sub numele de Janina Ianoși), alături de care va petrece 66 de ani.

Ion Ianoși a îmbrățișat doctrina comunistă la sfârșitul adolescenței, devenind membru activ al Partidului Comunist și ocupând, în anii ’50-’60, funcții în Comitetul Central, în special în zona culturii și artei. A fost printre puținii teoreticieni ai stângii care au menținut un spirit critic și deschis către valori umaniste și universaliste.

După revenirea în România în 1955, și-a început cariera academică și editorială, devenind un prolific autor de studii de estetică, filosofie și literatură. A sprijinit, din poziția de referent de editură, publicarea unor lucrări dificile și influente, precum Jurnalul de la Păltiniș sau Epistolar. A avut o contribuție semnificativă la modernizarea gândirii estetice românești și la promovarea valorilor culturii ruse în România, prin lucrări consacrate lui Dostoievski, Tolstoi sau Thomas Mann.

Din 1972, a organizat Congresul mondial de estetică la București, eveniment major pentru cultura română. A purtat corespondență și a colaborat cu figuri importante ale intelectualității române, precum Constantin Noica, Radu Cosașu, Gabriel Liiceanu, Zigu Ornea sau Henri Wald.

După 1989, Ianoși și-a reevaluat public trecutul, fără să se dezică de formarea sa ideologică, dar pledând mereu pentru reflecție, nuanță și spirit critic. Cartea sa de memorii Internaționala mea. Cronica unei vieți (2012) reprezintă o sinteză sinceră și lucidă a traseului său intelectual.

A fost profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București timp de peste patru decenii, iar în 2001 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Ion Ianoși a murit în 2016, la vârsta de 88 de ani, fiind incinerat la Crematoriul Vitan-Bârzești din București.

Lucrări importante (selecție):

• Dostoievski – tragedia subteranei (1968)

• Dialectica și estetica (1971)

• Alegerea lui Iona (1974)

• Manual de estetică (1976)

• Sublimul în estetică (1983)

• Karl Marx în 1234 de fragmente (2004)

• Internaționala mea. Cronica unei vieți (2012)

Premii și recunoaștere:

• Premiul „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române (1978)

• Mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor

• Anul 2008 a fost declarat „Anul Ion Ianoși” de Grupul Ideea Europeană.