Ion Emil Brückner, medic român

Ion Emil Brückner (n. 2 aprilie 1912, București – d. 8 aprilie 1980, București) a fost un medic remarcabil, membru titular al Academiei Române.
În 8 aprilie 1970, i-a fost acordat Ordinul Meritul Sanitar clasa I, ca recunoaștere a meritelor sale deosebite în domeniul protecției sănătății populației din România.
Ion Emil Brückner s-a născut la București și a absolvit Facultatea de Medicină din capitală, obținând titlul de doctor în medicină în 1937. Între 1938 și 1939, a urmat un stagiu de specializare la Manchester.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Emil_Brückner#/media/Fișier:Ion_Emil_Brückner.jpg

De-a lungul carierei sale, a ocupat diverse funcții academice și de cercetare. A fost preparator la Catedra de Bacteriologie a Facultății de Medicină din București între 1936 și 1942, iar între 1942 și 1946 a fost asistent. Ulterior, a lucrat ca asistent la Clinica Medicală a Spitalului „Filantropia” (1946-1948), iar între 1948 și 1955 a fost colaborator științific la Institutul de Fiziologie Normală și Patologie. În perioada 1965-1980, a fost director al Institutului de Medicină Internă „Dr. N. Gh. Lupu” din București.

În domeniul cercetării, Brückner s-a concentrat pe studiul acțiunii mediatorilor clinici și ionilor asupra activității serice, fagocitozei, fenomenului „Schwartzman” și șocului anafilactic experimental. A realizat primele studii din România asupra acțiunii terapeutice a sulfathiazolului în tratarea dizenteriei acute cu bacilul Shiga și a identificat și clasificat formele anatomo-chimice ale hepatitei cronice. De asemenea, a descris variațiile funcției complementare în sindroamele reumatoide și colagenoze și a realizat cercetări privind terapia poliartritei reumatoide de sinteză. A adus contribuții importante și în domeniul nefrologiei, cercetând nefropatia endemică, aspectele clinice și epidemiologice ale acesteia, precum și infecțiile urinare.
Ion Emil Brückner a publicat lucrări semnificative în urma cercetărilor sale, printre care:

• Cancerul țesuturilor hepatopoietice
• Formele clinice ale hepatitei virotice
• Medicamentele și genetica
• Problema nefropatiei endemice
• Interrelațiile dintre factorii de mediu și cei genetici în patologia imunoalergică
• Probleme actuale în anemiile hemolitice
• Enzimele în diagnosticul bolilor interne
• Tratamentul pneumopatiei cronice
• Proteinuria
• Medicina internă. Bolile aparatului respirator.

Ion Emil Brückner a fost ales membru titular al Academiei Române pe 1 martie 1974. De asemenea, a fost membru activ în Societatea Internațională de Medicină Internă, în Societatea Internațională de Cardiologie și în Asociația Europeană de Medicină Internă.

Ion Emil Brückner a decedat pe 8 aprilie 1980, la București, lăsând în urma sa o moștenire științifică importantă și contribuții semnificative în domeniul medicinei interne.